Joi, 8 noiembrie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Cheud, Protopopiatul Jibou. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care s-a numărat și Preacucernicul Părinte Dan Dregan, protopopul Jiboului.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom pe Părintele paroh Paulin Ianc, în semn de apreciere a eforturilor și a activității rodnice desfășurate de către acesta în ogorul Domnului. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru distincție și i-a oferit o icoană.

Satul Cheud este așezat în partea de răsărit a județului Sălaj, pe malul drept al Someșului, în apropiere de Strâmtoarea Țicăului, la poalele Codrului din Dealul Mare. Primele comunități din această zonă, menționate în istorie, au fost cele ale dacilor, teritoriul comunei încadrându-se în granițele statului dac, întemeiat de Burebista. Informații cu privire la existența localității situată în apropierea cetății din „Poarta Someșului” există abia din anii 1241-1242, după năvălirea tătarilor, când, atât cetatea, cât și mănăstirea benedictină, care a fost ridicată în secolul al XII-lea, în apropierea cetății, au fost distruse de către aceștia. De-alungul timpului, cetatea a fost revitalizată cu ajutorul nobilimii străine, iar mai apoi cu a celei românești, primind numele de Cetatea Aurie, după denumirea „pârâul care poartă aur”. Locuitorii au contribuit la refacerea şi reconstruirea din piatră a vechii Cetăţi Aurii (Aranyos), care a fost numită „Kos”, adică loc ceţos, după numele satului Cheud. Denumirea localității a fost transcrisă după pronunţia stăpânilor sub diferite forme: Keud, Keod, Kod, adică loc ceţos, posomorât, numele oficial devenind Cheud, prin eliminarea numirilor maghiare Kos şi Teudul.

Printre stăpânii Cetății Aurii s-au aflat, începând cu anul 1832, Balica, Drag și Ioan Românul, nepoții lui Dragoș, care au devenit, astfel, voievozi ai Sălajului. Pentru cetatea și domeniul respectiv s-au războit, în timp, mai multe familii.

În anul 1550 s-a construit o biserică din lemn al cărei loc nu se mai cunoaşte nici măcar de către bătrânii satului, care a ţinut, cel mai probabil, de Episcopia Vadului, aflată, în vremea aceea, sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei.

Pentru meritele militare, un anume Iacob a primit dealul care îi poartă numele „Iacobula”, acesta fiind aşezat ca un zid despărţitor între valea Someşului şi districtul Cetăţii de Piatră. Pe acea platformă acesta a reuşit să ridice un lăcaș de cult.

Biserica din Cheud a fost zidită în anul 1891, din cărămidă, pe fundaţie de piatră, având formă de navă și fiind acoperită cu şindrilă. Lăcașul de cult a fost edificat în timpul preotului Petru Cabâ, a fost refăcut în anii 1976-1977 de către preotul Ioan Havasi şi a fost sfinţit în data de 28 august 1977 de Preasfințitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei.

Pictura bisericii a fost realizată de Constantin Nachescu, în frescă, în anul 1975, iar în anul 1890 a fost construită o casă parohială din lemn. În anul 1964, sub păstorirea preotului Ioan Havasi, s-a zidit din cărămidă actuala casă parohială.

Începând cu anul 2005, Preacucernicul Părinte Paulin Ianc a fost numit preot al Parohiei Cheud, sub păstorirea Preacucerniciei Sale derulându-se o serie de lucrări ce vizau înfrumusețarea lăcașului de cult și a casei parohiale.