Autor: Pr.Lect.Univ.Dr.Liviu Vidican-Manci, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai

Key notes: disciplina arcani digitalis, era digitală, live-streaming, catehizare, predicare.

Transmisiunile live-stream nu sunt o noutate, dar, sunt o provocare, cu siguranță. Nu avem studii care să analizeze impactul liturghisirii și propovăduirii via Internet în spațiul ortodox românesc. Acest studiu se înscrie în succesiunea de studii publicate în ultimii ani pe tema propovăduirii în era digitală. Credem că e foarte important să fim prezenți în spațiul virtual, dar mai importantă este calitatea prezenței noastre. În timpurile pe care le trăim, timpuri benefice propovăduirii dar și cu provocări cum doar în Biserica primelor veacuri au mai fost, din cauza prezenței credinței și moralei păgâne, se impune să găsim strategii pe măsura nobleții mesajului evanghelic. Alături de prezența faptică se impune și o disciplină, asemănătoare disciplinei arcane din veacurile III-VI. În vremurile înaltelor tehnologii, a digitalizării spațiului public și privat, propunem să se impună o disciplina arcani digitalis. Acest studiu este despre eficiență și înțelegere teologică în aceste timpuri de angajament misionar în spațiul virtual.

            Când vorbim despre liturghisire și propovăduire în Biserica Ortodoxă primul gând ne duce la spațiul sacru. Biserica reprezintă spațiul unde clerul oficiază și  va oficia împreună cu fidelii săi slujbele rânduite. Primele trei veacuri au fost timpuri de încercare și de neașezare într-o rânduială liturgică uniformă și comună, din cauza prigoanelor. După eliberarea Creștinismului de sub teroarea păgână, cultul a cunoscut o dezvoltare importantă, lăcașurile de slujire, ca o nevoie stringentă, au fost ridicate în toate marile cetăți creștine, iar cu timpul și în zonele rurale. Așa cum remarcă și teologul Paul Gavrilyuk, „istoria se creează și se rescrie în perioadele de tranziție”[1], și așa a este. Liturghia și cultul erau parte din viața celor care participau activ și se declarau membrii comunității creștine. Această participare era de neimaginat altfel. Participai sau erai absent, după trei duminici riscai să fii exclus din comunitate datorită disciplinei arcane[2]. În zilele noastre lucrurile arată diferit din multe puncte de vedere. Nu numai că cei care au primit botezul participă într-o proporție modestă la ritualurile Bisericii, dar unii dintre ei chiar neagă dimensiunea mântuitoare, caracterul de taină și reduc totul la interpretări mundane. Cu toate acestea, timpurile moderne ne aduc și provocări pentru care nu vom găsi răspuns nici în Sinoadele Ecumenice, nici în opiniile particulare ale Sfinților părinți. De mai bine de o jumătate de secol, trăim într-o revoluție digitală în care suntem incluși cu sau fără voia noastră. În fapt, până și cei mai activi detractori ai noilor tehnologii se folosesc de ele, pentru că au glisat treptat în universul acestora.

Studiul de față se concentrează asupra unei întrebări simple: în condițiile în care slujbele se transmit în direct își împlinesc acestea rostul? Ce impact au, din ceea ce se poate măsura cu date concrete și cât de importantă ar fi instituirea unei discipline arcane adaptată la mediul virtual? Motivul pentru care considerăm importantă abordarea ține de următoarele realități: în timpuri de criză, dar nu numai, au fost voci care s-au întrebat ce rost au transmisiile live din bisericile catedrale și de parohie, ba chiar au fost împotriva lor. Cu alte cuvinte ce efecte pot ele avea de vreme ce Liturghia este comuniune și nu conexiune? E important că Biserica este prezentă în mediul virtual? Cum este ea prezentă? Pentru a răspunde la aceste întrebări oferim un studiu de caz bazat pe datele furnizate de pagina de Facebook a Radio Renașterea, entitate care în ultimul timp a avut transmisii live-stream.

Studiul de față se va desfășura după cum urmează: prezentarea metodei de cercetare, lămuriri terminologice, o foarte scurtă introducere în istoria raportării Bisericii la mijloacele de comunicare în masă, prezentarea și analizarea datelor, concluzii.

Metoda și limitele studiului

Metoda de cercetare este a triangulației, a mixului metodologic, adaptată, bine înțeles, la nevoia unui studiu în teologie. Culegerea datelor este specifică metodei cantitative, iar interpretarea ține de metodele sintetică și analitică. Pentru a înțelege cât mai bine impactul unei transmisiuni „facebook live stream” și a avea o interpretare corectă, am ales ca timp de analiza patru duminici din perioada 8 martie 2020 – 29 martie 2020. Ne-a interesat tipul de ascultător, prin urmare am cules date despre sexul și vârsta acestora. De asemenea, tipul de interacțiune și nu în ultimul rând numărul acestora. Aceste date, oferite de „facebook metrics” ne vor spune dacă are sau nu sens să ne concentrăm și să ne specializăm în tipul acesta de transmisiuni.

Limita acestui studiu, care e mai degrabă o deschidere spre cercetari viitoare, este dată de lipsa unei comparații cu un alt canal media cum ar fi TrinitasTV, care transmite constant de la Catedrala din București. Totuși, scopul studiului este, așa cum am spus, să identificăm utilitatea și calitatea acestui tip de transmisie și să observăm cu realism oportunitățile și amenințările pe care acestea le ridică pentru misiunea Bisericii. Mai mult decât atât, specificul live-streamingului este că e accesibil oricărei persoane care are conexiune la internet, deci nu e limitată de transmisia unei antene radio sau TV nu este circumscrisă într-un areal geografic.

Scurte precizări terminologice

„Liturghisire” e un termen consacrat și nu are nevoie de explicații. În studiul de față îl vom folosi pentru a exprima ansamblul de gesturi și rugăciuni făcute de preot în timpul oficierii Sfintei Liturghii și a Pavecerniței.

„Propovăduire” este folosit în acest studiu cu sensul de predicare și catehizare, întrucât slujbele pe care le avem în atenție sunt Sfânta Liturghie de duminica și Pavecernița de duminica, momente când în Catedrala din Cluj se predică și catehizează.

„Live stream” și „live-streaming” sunt expresiile corecte pentru procesul și ansamblul de transmisiuni live via rețeaua Internet[3]. Despre „live” se vorbește în transmisiile televizate, în timp ce despre live-streaming în cele mijlocite de Social Media. Acestea permit interacțiunea și feed-backul imediat.

Biserica și tehnologiile de comunicare în masă

Secolul al XX-lea și acest început de veac, pe lângă zvâcnirile ideologice, a cunoscut un avans tehnologic fără precedent[4]. În ce privește posibilitățile de comunicare acestea au depășit orice imaginație. La început secolului trecut a făcut senzație Radioul, între timp a apărut Cinematograful și apoi Televiziunea. Televiziunea a fost și credem că mai este unul din instrumentele cele mai utilizate pentru informare și divertisment, dar, din nefericire, și pentru manipulare și dezinformare. Totuși, revoluția, pe care unii o compară cu inventarea tiparului, e dată de apariția Internetului. În cercetarea doctorală, acum în curs de publicare, descriam după cum urmează[5]:

„Internetul a apărut ca un experiment militar, undeva în anii 60, iar în anii 80 a devenit un proiect public în care sunt implicate mai multe universități și instituții particulare. Ceea ce e important de reținut constă în păstrarea filosofiei inițiale a Internetului, conectarea computerelor între ele printr-un sistem de rețele, aspect ce-l face pe Manuel Castells, ucenicul lui Marshall McLuhan, să vorbească despre „Internet Galaxy”[6], ca o continuare la „Galaxia Guttenberg”. Internetul este partea de infrastructură care susține activitatea Web-ului, ar spune unii specialiști[7]. Internetul este mai mult decât o rețea de calculatoare, el este „un set de reguli (internet protocols) care permit să comunice rețele diverse”[8]. Web-ul se dezvoltă în anii ’80 avându-l în spate pe Tim Barners-Lee”[9].

Majoritatea suntem contemporani cu această dezvoltare și cu ramurile care s-au folosit de structura Internetului pentru a-și împlini obiectivele. O revoluție în revoluție, a fost trecerea de la Web 1.0 la Web 2.0 și chiar 3.0, care au permis o dezvoltare fără precedent a instrumentelor cunoscute drept „Social media”. Dacă față de Radio și Televiziune, Bisericile Ortodoxe au arătat un interes pasager, și aici trebuie să înțelegem condițiile socio-politice în care majoritatea Bisericilor Ortodoxe au activat înainte de 1990, față de Internet avem poziționări mai ferme și mai organizate. E adevărat nu la nivelul la care s-ar impune, dar sunt utile. Zăbovind încă asupra ideii de început, în Creștinism, Biserica Romano-Catolică a avut un punct de vedere constant asupra instrumentelor de comunicare de la Radio la Internet prin comisiile pe care le-a inițiat[10]. După apariția Radioului, dar mai ales a Televiziunii, lucrurile au început să comporte anumite schimbări, dar mai mult pentru spațiul catolic și protestant; emisiuni și chiar transmisiuni live. Ortodoxia nu s-a gândit să ajusteze nimic, cel mai probabil, repetăm, din cauza regimurilor politice sub care s-a aflat. În Biserica Ortodoxă Română evenimentele post-decembriste au adus schimbări însemnate, iar ierarhii cu idei moderne și posibilități materiale s-au deschis spre modernitate: primele radiouri, emisiuni TV, transmisiuni directe[11]. Nimeni n-a măsurat cu adevărat impactul, și nici nu a fost interesat neapărat să reglementeze această prezență. Entuziasmul că ne este permis și ideea că simpla prezență ar putea fi de ajuns au făcut să nu se ia în calcul și deserviciile pe care le-ar putea aduce lipsa de profesionalism în noua pastorație[12].

Poziționările față de utilizarea instrumentelor digitale în Biserică, de către preoți și credincioși, sunt împărțite. Poate cea mai titrată tabără este cea reprezentată de Jean Claude Larchet care vede mai mult rău în tehnologie decât bine. Memorabilă este lucrarea „Captivi în internet”[13]. Sunt și cei care se raportează moderat și pro-activ la prezența tehnologiei, tabără în care ne situăm și noi. În Biserica Ortodoxă din America chiar a fost publicat un ghid pentru utilizarea rețelelor de către preoți „Social Media Guidelines for Clergy and Lay Leaders  Orthodox Church in America”[14]. În 2015, la Atena și în 2018, în Creta, Patriarhia Ecumenică și Centrul Sfântul Maxim Mărturisitorul din Atena au organizat cea mai amplă întâlnire cu tema pastorației și propovăduirii în mediul digital. Următoarea întâlnire a fost programată pentru luna mai 2020 și reprogramată pentru noiembrie 2020[15]. La aceste conferințe s-a observat cu ușurință cât înțeleg teologii, preoții și ierarhii din rostul misiunii ce se poate face prin intermediul noilor tehnologii. Nu vom mai insista asupra acestui capitol, am făcut-o deja în cercetarea doctorală. Cert este că ultimul deceniu a adus pe masa de lucru a Bisericilor Ortodoxe nenumărate proiecte de digitalizare.

În tot acest timp, practic, deci nu neapărat teoretic, Bisericile au luat poziție și au arătat implicare în diseminarea informației religioase și chiar a slujbelor. În România sunt vizualizate și urmărite când vine vorba de liturghisire și propovăduire, Trinitas[16] parte din trustul Basilica și Doxologia[17], iar în Transilvania cea mai cunoscută este Radio Renașterea[18] cu o activitate deosebită pe Facebook[19]. La nivel panortodox OCN[20], Pemptousia[21] și Pravmir[22] sunt printre cele mai cunoscute. La acestea se adaugă zeci de proiecte particulare, pe care nu le pomenim acum. Cert este că avem o dinamică media fără precedent în Biserica Ortodoxă. Nu sunt două Ortodoxii, ci două medii în care Ortodoxia este prezentă. Interesant va fi de urmărit pe viitor când se va recunoaște prezența unui mediu hibrid, dar aceasta este o discuție pentru un studiu separat.

Așa cum spuneam, în ultimul deceniu live-stream-urile s-au înmulțit. Care a fost impactul acestora e greu de spus, greu de măsurat, dar nu imposibil. Care sunt avantajele și dezavantajele unui live-streaming, vom încerca să vedem în cele ce urmează. În primul rând acest tip de transmisiune este apreciat și așa a fost gândit, așa este prezentat, ca fiind autentic și interactiv[23], două elemente extrem de importante dacă ne raportăm la consumatorul final. Educația noastră digitală este clară, suntem educați să fim parte din știre prin comentarii, parte din informații prin consumarea și livrarea lor, parte din live-streaming prin posibilitatea de a oferi reacții. Revoluția aceasta a venit o dată cu web 2.0 și nu știm clar care vor fi efectele pe termen lung.

Revenind, pentru că Postul Mare are ca specific Pavecernița în locul Vecerniei, am ales să urmărim interacțiunea „credincioșilor digitali” cu transmisiunea. Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă din Ortodoxie, a fost în centrul atenției noastre. Mai jos vom oferi o serie de date pe care vom încerca să le interpretăm.

Avantajele  live-streaming- ului

Pentru a ne răspunde întrebării: „Câți oameni au fost interesați de live-streaming-ul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului?” am recurs la datele pe care le avem la dispoziție. Trebuie precizat că Facebook este o companie, e un business care a creat instrumente pentru societatea business. Faptul că noi, persoane particulare și instituții non-profit, avem posibilitatea să fim în acest mediu, că transmitem live-streaming fără să achităm o taxă, este pentru faptul că suntem potențiali clienți. Prin urmare, datele pe care le furnizează se concentrează pe anumite elemente pe care un om de afaceri le-ar putea folosi pentru sporirea afacerii sau crearea unei reclame țintite. Aceste date, din fericire, ne sunt și nouă de folos, pentru că ne oferă detalii despre impact, participanți, zone de interes, tip de audiență.

Analizând impactul am putut observa că acesta a fost ridicat atât la Pavecerniță cât și la Sf. Liturghie. Diferența dintre zile de 8 martie și 29 martie este considerabilă, 34.300 de mii față de 76.700, respectiv 56.000 – 140.000 (vezi fig. 2).

În ceea ce privește vizionările transmisiunilor, atât în cazul Pavecerniței, dar mai ales al Sfintei Liturghii, se poate constata o creștere consistentă între începutul lunii martie și finalul acestei luni. Motivul este simplu de intuit, în prima săptămână nu era impusă carantina din cauza pandemiei Covid-19. Datele indică un apetit însemnat pentru tipul acesta de transmisie. Impactul aproape că se dublează în cazul Pavecerniței (vezi fig.1), iar interacțiunile sar de la abia 1000 de clikuri, la aproximativ 5000, la fel și în cazul reacțiilor. E important să înțelegem că deși avem specificația unui impact de 76.000 (76,7 K) acesta nu se referă la numărul celor care au privit un număr de secunde (3, 10 sau peste acest număr) ci acesta este numărul celor care au fost înștiințați de această transmisie, și au avut posibilitatea să interacționeze cu ea. Deci datele au și ele imprecizia lor. Nu știm exact câți dintre aceștia au asistat la slujbă de la început până la final. Cel mai probabil „spectatorii” sunt cei înregistrează o prezență neîntreruptă, despre o prezență constantă, de la începutul slujbei până la final.

În reprezentările grafice de mai jos se va observa o creștere exponențială a urmăririi transmisiunilor pentru data de 22 martie. Explicația stă în forfota generată de articolele din presă despre împărtășirea credincioșilor cu aceeași linguriță. De unde știm acest lucru? Corelând datele existente despre audiență, vom observa că pentru acea zi avem 137.000 de persoane „nefani”, „neurmăritori” curenți ai paginii, „neafiliați” ai paginii facebook Radio Renașterea. Tot în acea zi înregistrăm cel mai ridicat număr de spectatori 1225.

În același timp trebuie evidențiat faptul că, deși Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului este formată din două județe, aproape jumătate dintre cei care urmăresc slujbele din catedrala mitropolitană sunt din alte județe din țară și chiar din străinătate. E foarte interesant că interesul pentru cei din afară este mai mare pentru Pavecerniță, când este și cateheza, decât pentru Sf. Liturghie. Motivul considerăm că este cateheza duminicală pe care am putea-o considera marca Arhiepiscopiei Clujului. În același timp vom observa că majoritatea auditorilor sunt femei, aspect confirmat și în prezența concretă la slujbele duminicale, și, ceea ce este foarte important, în proporție de peste 44,1% sunt persoane de sex feminin cu vârsta cuprinsă între 25-54 de ani. Bărbații care urmăresc și se încadrează în același segment de vârstă ating 20%. Dimensiunea pastoral-catehetică a transmisiunilor nu o poate nega nimeni (fig. 7).

Pentru o „disciplina arcani digitalis”      

          Biserica primelor veacuri este cunoscută drept perioada cea mai ferventă practic și teologic din devenirea Bisericii. Adesea întoarcem privirea spre trecut pentru a înțelege mai bine prezentul. Credem cu tărie că sunt foarte multe de învățat din această perioadă, cu precădere când vine vorba de cateheză, catehumenat, omilie, predică și liturghisire. În aceste timpuri vom întâlni mai multe referințe la rigoarea și disciplina impuse de episcopii timpului. Era cunoscută drept disciplina arcani sau arcana cum este frecvent uzitată. Păgânii și catehumenii nu participau la momentul împărtășirii, nu le era permisă prezența la Liturghia credincioșilor.

Sfântul Chiril al Ierusalimului, în tradiția catehetică ierusalimiteană, nu le vorbea, nu le prezenta catehumenilor învățăturile despre Sfintele Taine. În catehezele sale vom observa că avem cinci cateheze mistagogice, cateheze despre misteriile creștine, printre care Sfânta Euharistie ocupă un loc central. Aceasta este prezentată abia în cateheza a IV-a[24].

Teologul Karl Christian Felmy descrie perioada disciplinei arcane astfel:

„un punct de sprijin în tradiția creștină primară îl are „disciplina arcana” în faptul că în calitatea de anticipare eshatologică, de început al noii creații, de prefigurare a ekklesiei eshatologice, cultul divin euharistic a fost în permanență o celebrare închisă a comunității, la care aveau acces numai cei botezați. Numai cine era botezat în Trupul unic putea să participe la acest Trup în Euharistie. Disciplina arcana e legată de concedierea catehumenilor. În textus receptus actual al Dumnezeieștii Liturghii ea sună (înainte de începutul părții euharistice, a liturghiei credincioșilor):

Diaconul: Catehumeni, ieșiți. Nimeni din catehumeni să nu rămână. Câți sunteți credincioși iarăși și iarăși cu pace Domnului să ne rugăm.”[25]

Deci, Sfânta Euharistie, momentul prefacerii și al împărtășirii nu era oferit celor ce nu erau educați să-l înțeleagă. De ce nu s-ar impune și astăzi aceeași disciplină în spațiul virtual? Nu e oare momentul să înțelegem că pentru cei care nu sunt catehizați, chiar dacă sunt botezați, să nu mai vorbim de creștinii altor confesiuni și chiar de necreștini, momentul împărtășaniei ortodoxe este doar un gest primitiv, în care o mulțime se împărtășește cu pâine și vin, nu cu Sângele și Trupul Domnului? Ba, mai mult, o face neigienic? Camerele de filmat, miniaturizate în telefoanele noastre inteligente au intrat nu numai în intimitatea familiei ci, iată, intră și în intimitatea sufletului, a vieții noastre liturgice, a credinței noastre euharistice.

Observând reacțiile și comentariile din 22 martie, dar și din celelalte duminici analizate, vom observa enorma neînțelegere a misterului Sfintei Euharistii de către cei neinițiați.

Transmisiile livestream sunt o realitate. Sunt și foarte ofertante dar și extrem de sensibile. Din reacțiile pe care participanții la slujbele analizate le-au lăsat avem ocazia să înțelegem și să învățăm despre așteptările „consumatorilor” și despre ce e potrivit și  nepotrivit să postăm. Mai mult decât atât, credem că se aplică din nou textul sfântului Pavel din 1 Corinteni 6, 12 „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”; cuvinte pe care le oferim ca un îndemn pentru preoții noștri tentați să transmită live tot ce ține de viața liturgică a Bisericii.

Analizând comentariile pozitive și încercând să urmăm metodologia din teza de doctorat, am constatat că:

1. majoritatea sunt reacții de salut, un salut specific zonei „Doamne ajută!”. Poate fi interpretat și ca o rugăciune pe care participantul la transmisiune o invocă;
2. nu sunt comentarii în care să se ceară lămuriri de ordin catehetic, ceea ce înseamnă că participanții stau, ascultă și cel mai probabil se roagă.
3. pentru creștinii botezați, dar necatehizați, credincioși, dar needucați, ilustrarea prin transmisiile live-stream a Pavecerniței și Sfintei Liturghii au fost adevărate lecții de liturgică, iar prin învățăturile de la final, de cateheză și predică.
4. transmisiile live-stream sunt un adevărat beneficiu pentru persoanele imobilizate, izolate, bolnave sau obligate să stea în casă din cauza unei pandemii, ca cea pe care o traversăm.

Toate acestea trebuie însă corelate cu cele de mai jos.

Dintre comentariile negative au rezultat câteva realități:

1. cei care au reacții defăimătoare la adresa slujbelor se leagă de aspecte pe care nu le înțeleg, iar în timpuri de criză, ca cele pe care le traversăm, le motivează sanitar;
2. nu au comentat negativ doar bărbații, deși sunt majoritari, ci și femeile;
3. limbajul pe care-l folosesc este adesea suburban, grotesc, fie dovada unei educații precare, fie a unei răutăți necontrolate.

Observând atitudinea pe care aceștia o au, considerăm că suntem obligați să reinventăm disciplina arcană adaptată la timpuri moderne. O disciplina arcani digitalis se impune fără rezerve. Indiferent cum se vor transmite slujbele de aici înainte, momentele de taină și cu precădere momentul împărtășirii ar trebui ascuns ochilor celor nebotezați sau necatehizați, privirii curioase a neinițiaților. Motivația nu o inventăm noi, doar readucem în atenția ierarhiei noastre și a tuturor preoților importanța unei discreții liturgice. Suntem pentru trasmisiile live-streaming, sunt necesare, cifrele o demonstrează, dar cu înțelepciunea părinților primelor veacuri. Participanții la o transmisie live-streaming pot face parte din diferite clase sociale, dar și sfere de credință. Fără a fi catehizați și îmbisericiți, intenția noastră bună, de a duce Biserica la distanță de un click de aceștia, se va transforma în sminteală și prilej de hulă.

Cu riscul de a ne repeta, reafirmăm că nu întâmplător Sfântul Chiril al Ierusalimului a ales să prezinte Sfintele Taine doar celor botezați, care au înțeles misterul creștin și erau pregătiți să înțeleagă modul de manifestare al harului prin Sfânta Împărtășanie. Noi, cei de astăzi, cler și popor, nu avem nicio dovadă măsurabilă că cei care au reacționat negativ la postările live–stream sunt de credință ortodoxă sau de altă credință sau atei, dar se poate spune, fără a greși că sunt „analfabeți teologici”, asemănător cu celebrii analfabeți funcționali. Tocmai pentru că nu au fost încă alfabetizați, se impune să ne gândim la hrana despre care vorbește același Sfânt Pavel (1 Cor. 3, 2; Ev. 5, 12)[26].

Prin urmare, e nevoie de o strategie coerentă și de cursuri care să-i învețe pe preoții noștri, „cum?” și „ce?” trebuie să facă în „era digitală”. Transmisiunile live-stream ne sunt la îndemână, pot bucura mulți credincioși, dar, dacă nu sunt normate, pot aduce nenumărate deservicii. Nu e important numai că suntem prezenți în mediul virtual, ci și cum suntem acolo. De asemenea, pledăm pentru o reglementare a spațiului virtual și a transmisiilor live-streaming prin impunerea unei disciplina arcani digitalis și o interzicere fermă a fotografierii sau filmării momentelor de taină din timpul Sfintei Liturghii, prefacerea darurilor, împărtășirea preoților și a credincioșilor pentru publicul larg.

În încheiere, revenim la întrebarea majoră a studiului: „în condițiile în care slujbele se transmit în direct își împlinesc acestea rostul?” subliniem câteva aspecte. Liturghia sau orice altă slujbă, transmise live sau live-stream nu vor înlocui prezența reală în biserică. În timpuri de criză și pentru persoanele care nu se pot deplasa din varii motive, ele sunt utile, mângâietoare. Nu trebuie renunțat la aceste transmisiuni, și mai ales la cele din centrele mitropolitane, așa cum se întâmplă în cazul Radio Renașterea. Iniţiativele personale ar trebui aprobate doar în condiţiile unei bune calităţi tehnice şi înţelegeri teologice. Și, nu în ultimul rând, aceste postări ale Bisericii vin ca o alternativă sănătoasă la live-streamingurile alterate moral atât de prezente în social-media. Nu în cele din urmă, o actualizare a disciplinei arcane, o disciplina arcani digitalis se impune cu necesitate.

Indicatori ai vizionării Pavecerniței

Fig.1

Indicatori ai vizionării Sfintei Liturghii

Fig.2

Indicatori despre tipul de audiență la slujba Pavecerniței

Fig.3

Fig.4

Indicatori despre tipul de audiență la Sfânta Liturghie

Fig 5

Fig.6

Localizare top audiență Pavecerniță

Fig. 7

Localizare top audiență Liturghie

Fig. 8

[1] Paul L. Gavrilyuk, Cateheză și catehumenat în primele veacuri ale Bisericii, traducere din limba franceză Paula Ilaș și Daniela Bahrim, Doxologia, Iași, 2018, p.149.

[2] Karl Christian Felmy, De la Cina de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Un comentariu istoric, traducere pr.prof.Ioan I. Ică, Deisis, Sibiu, 2008, pp.61-64;

[3] https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/live-stream, accesat 1 aprilie 2020.

[4] Lucrările scrise pe această temă sunt numeroase. Secolul trecut a cunoscut două nume care s-au pronunțat mai mult împotriva tehnologiilor, decât în favoarea lor. Aceștia sunt Jacque Ellul și Marshall McLuchan care nu mai au nevoie de prezentare.

[5] Liviu Vidican-Manci, Impactul catehezei și al predicii asupra generației digitale prin utilizarea noilor instrumente ale tehnologiei și comunicării, teză de doctorat în curs de publicare la PUC, sub titlul Propovăduirea Evangheliei în Era Digitală. Impactul catehezei și al predicii asupra generației digitale prin utilizarea noilor instrumente ale tehnologiei și comunicării,  p. 15.

[6]Manuel Castells, The Internet Galaxy. Reflections on the Internet, Business, and Society, Oxford University Press, Oxford, New York, 2001, p. 3.

[7]https://developer.mozilla.org/en-US/docs/Learn/Common_questions/How_does_the_Internet_work#Summary : accesat 29 iunie 2018; Marshall T. Poe, A history of communications. Media and society from the Evolution of Speech to the internet, Cambridge University Press, 2011.

[8]Manuel Castelles, The Internet Galaxy. Reflections on the Internet, Business, and Society, Oxford University Press, Oxford, New York, 2001, p. 10. http://www.infogineering.net/web-internet.htm_,: accesat 29 iunie 2018.

[9]Tim Barners-Lee este considerat una din cele mai importante personalități ale secolului XX. După cum subliniază Paul Clarke în „Sir Tim Berners-Lee”, viziunea științifică, inovația științifică și punerea în practică de către omul de știință și profesorul T. Barners-Lee a schimbat în totalitate raportarea noastră la internet, http://webfoundation.org/about/sir-tim-berners-lee/: accesat 3 august 2017. În 1994 a fondat World Wide Web Consortium (W3C), în cadrul Massachusetts Institute of Technology, Boston, în Laboratory of Computer Science (LCS). E important de precizat că el nu și-a patentat ideea, nici nu a vândut-o, (despre aceasta a se urmări articolul lui Robert Wright, „Why the Man Who Invented the Web Isn’t Rich”, https://www.theatlantic.com/technology/archive/2012/08/why-the-man-who-invented-the-web-isnt-rich/260848/,  iar unii dintre cei care i-au analizat lucrările spun că, prin inovația lui, a contribuit capital la ceea ce astăzi cunoaștem ca Open Source. E interesant de precizat că el este numit de către biografii săi „an evangelist for the developement of the internet”, http://www.biographyonline.net/business/tim-berners-lee.html: accesat 3 august 2017. După ce a văzut cât de mult a crescut și cât impact a avut invenția lui, a exclamat: „an incredibly good feeling, a lesson for all dreamers … that you can have a dream and it can come true” in https://www.theatlantic.com/technology/archive/2012/08/why-the-man-who-invented-the-web-isnt-rich/260848/, vezi de asemenea http://www.biographyonline.net/business/tim-berners-lee.html, accesat 3 august 2017.

[10] Mai multe detalii în Liviu Vidican-Manci, Propovăduirea Evangheliei în Era digitală, p. 74.

[11] A se vedea evoluția studiourilor teritoriale din București, Iași, Cluj-Napoca, Alba-Iulia.

[12] https://academiaromana.ro/mediaAR/com2019/c1016-ManifestEraDigitala.htm, accesat 16 octombrie 2019, reaccesat 2 aprilie 2020.

[13] Jean-Claude Larchet, Captivi în internet, trad. Marinela Bojin, Sofia, București, 2018, lucrare recenzată în revista Tabor. Credem că semnificative sunt și cercetările părinților profesori Ioan C. Teșu și Adrian Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Iași, echilibrate și  precise în analize.

[14] https://www.oca.org/holy-synod/statements/holy-synod/social-media-guidelines-for-clergy-and-lay-leaders-orthodox-church-in-ameri, accesat 4 aprilie 2020.

[15] http://dmopc.org, accesat 13 aprilie 2020.

[16] https://www.trinitas.tv, accesat 4 aprilie 2020.

[17] https://doxologia.ro, accesat 4 aprilie 2020.

[18] https://radiorenasterea.ro,  accesat 4 aprilie 2020.

[19] https://www.facebook.com/radioRenasterea/, accesat 4 aprilie 2020.

[20] https://www.facebook.com/MyOCN/, accesat 4 aprilie 2020.

[21] https://www.facebook.com/pemptousiacom/, accesat 4 aprilie 2020.

[22]https://www.facebook.com/pravmircom/;  http://www.pravmir.com, accesat 4 aprilie 2020.

[23] https://www.facebook.com/facebookmedia/solutions/facebook-live, accesat 1 aprilie 2020.

[24] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă și note de Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, pp. 355-358.

[25] Karl Christian Felmy, De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie…, p. 62.

[26] Paul Gavriliuk, Cateheză și catehumenat…., p.196-197.