Parcursul poetic al lui Lucian Blaga este o adevărată biografie. Ca și Adam, eul liric al lui Blaga „părăsește vârsta inocenței primare,scrie Ion Pop,intrând sub regimul interogației, al căutării, al suferinței de a se fi înstrăinat de comunitatea armonioasă a lumii care rămâne o corolă de minuni”. Din conștiința neîmpăcată cu Dumnezeu și cu sine, se naște căutarea unui timp și spațiu al neprihănirii, un spațiu mitic și un timp al veșniciei,năzuința unei ultime contopiri cu spațiul-matrice: satul, unde îndoiala tace, iar gândul e mai încet, unde „se vindecă setea de mântuire…”.
