Domnul Hristos este doctorul sufletelor şi trupurilor, este doctorul Cel mare care ne învaţă pe noi că boala este urmarea păcatului. Şi, de aceea, ori de câte ori a tămăduit un om, întâi i-a iertat păcatele, a mers la rădăcina răului şi, suprimând cauza suferinţei, a tămăduit şi boala.
Pe Domnul Iisus Hristos, în această ipostază de doctor al sufletelor şi trupurilor Îl vedem şi-n această a doua Duminică din Postul Mare: „Au venit la El, aducând un slăbănog pe care îl purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. Şi, văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: «Fiule, iertate sunt ţie păcatele tale». Şi erau acolo unii dintre cărturari care şedeau şi cugetau în inimile lor: «Pentru ce vorbeşte Acesta astfel. El huleşte. Cine poate să ierte păcatele fără numai Unul Dumnezeu?» Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: «Pentru ce cugetaţi astfel în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate sunt păcatele sau a zice scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie, scoală-te ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!» Şi îndată s-a sculat şi, luându-şi patul a ieşit înaintea tuturor” (Marcu 2; 3-12).
Observăm că, întâi, Domnul Iisus Hristos a înlăturat cauza bolii, iertând păcatele slăbănogului, iar după aceea, zicându-i să se ridice, i-a dăruit şi sănătatea trupească.
Această lucrare de tămăduire a sufletelor şi a trupurilor, Domnul Iisus Hristos şi-o continuă până la sfârşitul veacurilor în Biserică, prin lucrarea Bisericii, mai ales prin două Sfinte Taine. Păcatele ne sunt iertate nouă prin Taina Sfintei Spovedanii pe care ar trebui s-o facem mult mai des, măcar în cele patru posturi de peste an. În Taina Sfintei Spovedanii, dacă o facem sincer, cu părere de rău, ni se iartă păcatele, iar lucrul acesta nu-l spunem neapărat noi, ci îl spune Sfânta Scriptură în prima Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, în capitolul 1, versetele 9 şi 10, unde citim lucrul următor: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi; dacă mărturisim păcatele noastre El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea”. Nu e altă cale de curăţire decât spovedania. De aceea, noi susţinem sus şi tare că doar Biserica are posibilitatea, prin preoţii ei slujitori ce continuă misiunea Domnului Iisus Hristos, să ierte păcatele pe pământ.
Ziua Învierii, citim în Evanghelia după Ioan, în capitolul 19, versetul 21, că Domnul Iisus Hristos, apărând între Apostolii Săi, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. Din acel moment, le-a dat ucenicilor Săi putere ca să ierte păcatele pe pământ, iar de la ei, această putere le-a fost transmisă şi preoţilor până-n ziua de azi. Tot Sfântul Ioan, în Epistola pomenită, aşa cum aţi auzit, ne face atenţi că aceasta este singura cale a curăţirii: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi; dacă mărturisim păcatele noastre El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea”. Aceasta este o taină a Bisericii, care ne readuce la puritatea de la început, făcându-ne ca atunci când am ieşit din baia Botezului.
O altă taină tămăduitoare prin care se continuă misiunea Domnului Iisus Hristos până la sfârşitul veacurilor este Taina Sfântului Maslu.
Despre Taina Sfântului Maslu, ne vorbeşte Sfânta Scriptură în Epistola Sfântului Iacov, în capitolul 5, în versetele 13 şi 14: „Este vreunul dintre voi în suferinţă, să se roage; este cineva cu inimă bună, să cânte psalmi; este cineva bolnav între voi să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului şi rugăciunile credinţei vor mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”.
Cele două taine pomenite sunt Taine tămăduitoare pentru suflet şi pentru trup. Între suflet şi trup există o legătură puternică, iar când unul se îmbolnăveşte, se îmbolnăveşte şi celălalt.
Iată, iubiţi fraţi şi surori, cum misiunea pe care Domnul Iisus Hristos a făcut-o pe pământ, a încredinţat-o Bisericii care o duce mai departe. Biserica ne tămăduieşte sufletul ca să ni se tămăduiască şi trupul, iar tămăduirea sufletului o face prin Taina Sfintei Spovedanii şi ne întăreşte şi trupeşte şi sufleteşte prin Taina Sfântului Maslu.
Pe lângă faptul că Domnul Iisus Hristos, în Biserică, ne tămăduieşte sufleteşte şi trupeşte prin Taina Spovedaniei şi prin Taina Sfântului Maslu, Biserica ne îndeamnă să apelăm, atunci când avem suferinţe trupeşti şi la doctor. În Sfânta Scriptură, înţeleptul Iisus, fiul lui Sirah, zice în capitolul 38 al cărţii sale, lucrul următor: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul, că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar”.
Sursa: Andrei Arhiepiscop şi Mitropolit, Chiriacodromion contemporan, Cluj-Napoca : Renaşterea, 2016
