„Şi noi am cunoscut iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi, şi am crezut-o. Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4, 16).
„Răspunsul umanității la iubirea lui Dumnezeu este Maica Domnului” (Pr. Prof. univ. dr. George Remete)
Vom începe abordarea unei noi teme, în același cadru al ciclului de emisiuni legate de Lucrarea (sau înfăptuirea) tămăduirii prin iubire, și anume: Lucrarea iubirii în tămăduirea aproapelui. Ne vom apleca, pentru început, asupra a două teme: Iubirea, factorul unității depline și arvuna noii vieți cu și în Hristos, condusă de Duhul Sfânt, respectiv Lucrarea iubirii în tămăduirea celuilalt.
Există două modele ale rezolvării paradoxului suferință umană-iubire divină, ne spune pr. prof. univ. dr. George Remete (Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu – o introducere, pp.34-35): unul este Iisus Hristos, care reprezintă rezolvarea divină, iar celălalt, Maica Domnului, Mama Dumnezeului-Om, care a depășit condiția umană, configurând rezolvarea umană a acestui paradox. Astfel, paradoxul este rezolvat nu doar prin Iubirea care biruiește ci și prin iubirea care acceptă înfrângerea și consolează moartea. Fiindcă nu există iubire fără răspuns, iubirea autentică înseamnă nu doar dăruire ci și oferirea unui răspuns la aceasta.
Iubirea este viața Bisericii, fundamentul ei, creștinismul fiind religia iubirii. Porunca nouă dată de Hristos ucenicilor Săi, de a se iubi unul pe celălalt, întru aceasta reliefându-se calitatea de ucenici (Ioan 13, 34-35), nu reprezintă o doctrină de mântuire individuală ci o reconciliere, o re-asamblare a celor dispersați (prin îndepărtarea de Creator și de Iubire, oamenii au devenit din ce în ce mai îndepărtați, atât de Dumnezeu cât și între ei, dispersați unul de celălalt, distanțați prin lipsa iubirii precum banchizele și icebergurile de calota dezghețată), o restaurare a iubirii distruse prin păcat.
Iubirea creștină este „posibilitatea imposibilă” (Alexander Schmemann, Postul Mare. Pași spre Înviere, Editura Sophia, București, 2013, p.48) de a-L vedea pe Hristos în aproapele, în cel de lângă tine, indiferent cine este.
