„Şi, văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit decât frunze. Şi i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod în tine în veac!”
(Matei 21, 19)
În Lunea Mare, Hristos Se apropie de smochin. Nu pentru a-l judeca, ci pentru a-i cerceta rodul.
Așa vine și spre noi – în fiecare început de săptămână sfântă – și caută în viața noastră roadele pocăinței, ale blândeții, ale dragostei.
Uneori găsește doar frunze. Vorbe. Aparențe. Obiceiuri fără inimă.
Ziua aceasta ne cheamă la o cercetare tainică a sufletului:
Ce am rodit până acum? Ce am făcut cu darurile primite? Cum am iubit, cum am iertat, cum am slujit?
Smochinul fără rod e chipul vieții noastre fără conținut duhovnicesc.
E religia fără inimă, e postul fără milă, e rugăciunea fără atenție.
Hristos nu osândește roadele puține. El binecuvântează chiar și firimitura, chiar și începutul. Dar osândește indiferența.
Lunea Mare e vremea să ne plecăm genunchii în inimă și să-I spunem:
„Doamne, nu am decât puțin. Dar dă-mi Tu harul să-l fac roadă. Și însetează-mă de Tine.”
