Evanghelia zilei: In 2, 1 – 11
În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii, iar mama lui Iisus se afla acolo; şi au fost chemaţi la nuntă şi Iisus şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, a grăit mama lui Iisus către Dânsul: nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie? Ceasul Meu n-a venit încă. Mama Lui a zis celor ce slujeau: să faceţi ceea ce vă va spune. Şi erau acolo şase vase de apă, făcute din piatră, puse pentru curăţirea iudeilor şi care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: umpleţi vasele cu apă. Şi ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: acum scoateţi şi aduceţi nunului. Şi ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, însă slujitorii, care scoseseră apa, ştiau, a strigat nunul pe mire şi i-a spus: orice om pune întâi vinul cel bun şi când au băut bine, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat slava Sa. Şi au crezut într-Însul ucenicii Săi.
„Faceţi orice vă va spune El”
În ordine cronologică minunea prefacerii apei în vin este prima minune săvârşită de Mântuitorul Hristos. A fost o nuntă în Cana, o localitate din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. La această nuntă:
„Era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Săi.” (In 2, 1 – 2).
„A fost chemat şi Iisus la nuntă”. Cineva L-a chemat pe Iisus la nuntă. Şi Iisus vine însoţit de ucenici. De ce însoţit de ucenici? Pentru că avea să se săvârşească aici prima minune a Fiului lui Dumnezeu întrupat. De fapt minunea are o triplă semnificaţie:
- Hristologică, pentru că este prima manifestare a lui Hristos ca Dumnezeu; este o definire a lui Hristos manifestată prin săvârşirea minunii.
- Mariologică, pentru că scoate în prim plan rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului; primul şi evidentul text care vorbeşte direct despre ea ca mijlocitoare cu putere.
- Sacramentală, pentru că Evanghelistul Ioan, teologul prin excelenţă, pomeneşte vinul de la Cana cu intenţie profund simbolică: vinul de la Cana avea sa prefigureze Euharistia. Teologul catolic Tomáš Špidlík face referire la Euharistie, zicând:
„Dacă la început Hristos schimbă apa în vin, la sfârşit va schimba vinul în propriul Său sânge.”.[1]
La evrei nunţile ţineau mai multe zile, iar vinul era cel care făcea sau care dădea caracteristica veseliei. Deci era o problemă terminarea băuturii. Aceasta nu însemna altceva decât sfârşitul nunţii. Aşa s-a întâmplat la nunta din Cana, în vremea Mântuitorului: „s-a sfârşit vinul”[2] – lucru constatat şi de nuntaşi.
Nimeni nu a venit să-i ceară ceva Mariei. Nimeni nu a venit la Iisus cu o rugăminte. De ce? Pentru simplu fapt că pentru nuntaşi Maria era o cunoştinţă, o rudenie, iar Fiul ei – copilul Mariei, care a venit cu câţiva prieteni la nuntă. Aşadar, Maria era Maria şi nimic mai mult, iar Iisus un tânăr. Dar Maria ştia cu adevărat CINE este Iisus. Ştia că Fiul ei este Dumnezeu întrupat.
„Nu mai au vin”. Un amănunt important: nu-I cere nimic. De ce? Pentru că Maria ştia că pe Dumnezeu uneori nu trebuie să-L rogi. Este vorba aici de un echilibru liturgic pe care trebuie să-l avem fiecare: întâi de toate Îl lăudăm pe Dumnezeu, apoi Îi mulţumim şi numai în final Îi cerem ceva.
Părinţii bisericii spun despre rugăciune că este „înălţarea gândului şi a inimii spre Dumnezeu, contemplarea lui Dumnezeu, convorbirea creaturii cu Creatorul său”[3] sau „vorbire cu Dumnezeu”.[4]
Maica Domnului avea totdeauna gândul şi inima înălţate la Dumnezeu; Îl contempla şi vorbea cu El. Vorbea cu Dumnezeu, cum a făcut odinioară Avraam la Stejarul Mamvri, AVRAAM care mai apoi avea să „încălzească” la sânul său drepţii Vechiului Testament până la venirea lui Hristos, sau IACOB care „s-a luptat cu Dumnezeu”[5] şi care a devenit Israel, tatăl poporului ales, pe linia lui Avraam.
Din vorbirea Fecioarei Maria cu Dumnezeu, ne-a rămas acest cuvânt, această „Evanghelie a Maicii Domnului”[6]:
„Faceţi orice vă va spune El.” (In 2, 5).
Maica Domnului a spus aceste cuvinte pentru că a observat nevoia şi neajunsul oamenilor din Cana. I-a cerut Fiului său o minune, atunci şi acolo, chiar dacă Domnul Hristos a spus:
„Încă n-a venit ceasul Meu.” (In 2, 4).
Maica Domnului, prin credinţa ei, a grăbit „ceasul lui Hristos”, ceasul actului mântuitor. Faptul acesta evidenţiază, pentru întreaga creştinătate, rolul de mijlocitoare a Maicii Domnului. Ea mijloceşte pe lângă Fiul ei chiar fără să fi fost rugată de cineva. Trebuie să spunem însă că milostivirea Fiului ei s-a manifestat în episodul Cana, abia după ce cuvintele lui Iisus[7] au fost îndeplinite şi Evanghelia Maicii Domnului urmată. Aşadar slujitorii îndepliniesc mai întâi sfatul Maicii Domnului şi numai după ce împlinesc aceste cuvinte are loc milostivirea Fiului lui Dumnezeu.
[1] Cardinal TomÁŠ ŠpidlÍk, Evanghelia de fiecare zi, vol. 1, p. 92.
[2] In 2, 3.
[3] Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune în 153 de capete, 36, în Filocalia 1, p. 106.
[4] Teodor al Edesei, Una sută capete foarte folositoare, 60, în Filocalia 4, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Harisma, Bucureşti, 1994, p. 237.
[5] Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor. Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!” Iacov I-a răspuns: „Nu Te las până nu mă vei binecuvânta”. Şi l-a întrebat Acela: „Care îţi este numele?” Şi el a zis: „Iacov!” Zisu-i-a Acela: „De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!” Şi a întrebat şi Iacov, zicând: „Spune-mi şi Tu numele Tău!” Iar Acela a zis: „Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!” Şi l-a binecuvântat acolo. (Fac 32, 24 – 29).
[6] Cuvintele din In 2, 5 fac parte pe lângă altele (Lc 1, 46 – 55) din aşa zisa „Evanghelie a Maicii Domnului”. Maica Domnului prin câteva cuvinte: „Faceţi orice vă va spune El” ne oferă un adevărat cod după care trebuie să ne ghidăm în relaţia noastră cu Fiul ei.
[7] „Zis-a lor Iisus: «Umpleţi vasele cu apă.». Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: «Scoateţi acum şi aduceţi nunului.». Iar ei i-au dus.” (In 2, 7 – 8).
