Fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului (Luni, Săptămâna a V-a după Paşti)

de | mai 23, 2022

Evanghelia zilei: In 8, 42 – 51

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi sunt venit; pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci Dumnezeu M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi glasul Meu? Fiindcă nu puteţi să auziţi cuvântul Meu. Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost de la început ucigător de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă, pentru că nu este adevăr într-însul. Când spune minciuna, dintru ale sale grăieşte, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, fiindcă vă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat? Iar dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. Atunci au răspuns iudeii şi I-au zis: oare nu zicem noi bine, că tu eşti samarinean şi că ai demon? Dar Iisus le-a răspuns: Eu nu am diavol, ci cinstesc pe Tatăl Meu, pe când voi Mă necin­stiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Are cine să caute şi să judece. Adevărat, adevărat vă spun vouă: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci.

Fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului

Prezentând confruntarea dintre Iisus şi cărturarii evreilor, ce a avut loc după Sărbătoarea Corturilor, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan fo­lo­seşte un paralelism antitetic: Tatăl Meu şi tatăl vostru. Iudeii, în cali­tatea lor de popor ales de Dumnezeu, se puteau numi fiii lui Dumnezeu dacă făceau ceea ce Dumnezeu a poruncit prin Moise şi prin profeţi. Aşadar, fiecare evreu putea deveni fiu al lui Dumnezeu, prin participare, însuşindu-şi acest nume prin păzirea Legii şi prin săvârşirea faptelor bune. Dacă cineva săvârşea răul, arăta prin faptele sale că nu este fiu al lui Dumnezeu, ci fiu al diavolului, sau fiu al celui rău. Prin urmare, fie­care evreu putea arăta prin faptele lui al cui fiu este.

Domnul Hristos le arată cărturarilor şi fariseilor cine sunt ei de fapt. Se considerau fiii lui Dumnezeu, dar nu arătau prin fapte lu­crul acesta. Se numeau „fiii lui Avraam”, dar erau stăpâniţi de gânduri rele. Aveau faţă de Hristos gânduri de ucidere, căutând prilej ca să-L omoare.

Mântuitorul, fiind cunoscător al celor ascunse ale omului, îi vă­deşte, zicând:

„Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, omul care v-am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. (…) Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumne­zeu am ieşit şi am venit… (dar) voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru.” (In 8, 39 – 44).

Sfântul Chiril al Alexandriei în Comentariul la Evanghelia Sfân­tu­lui Ioan spune că:

„Hristos, după ce i-a dovedit pe iudei ca ieşiţi din unitatea morală cu stră­moşul lor Avraam şi s-au despărţit de iubirea de Dumnezeu a aceluia, îi dezbracă în mod cuvenit de slava trupească deşartă. Căci, spunând hotă­rât că nu trebuie să fie socotiţi între fiii aceluia, îi declară aparţinând altui tată şi, înfăţişând asemănarea în fapte ca pe o legătură de rudenie, învă­ţând că cei buni în deprinderi sunt legaţi cu cei buni, şi cei ce vie­ţuiesc în răutate trebuie socotiţi la fel cu cei asemenea, le arată ulti­mi­lor ce părinţi pot avea.”.[1]

Din „Vieţile Sfinţilor” cunoaştem că omul este o existenţă care atin­ge extre­mi­tăţile: ea se întinde de la diavol la Dumnezeu; după voinţa lui liberă poate de­veni şi „dumnezeu după har” şi diavol. Aşadar, aici pe pă­mânt, omul este între Dumnezeu şi diavol, precum dincolo va fi sau în rai sau în iad. Dacă cineva nu trăieşte aici conform lui Dumnezeu, atunci cade în plasa celui rău, care „de la înce­put a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el”.[2]

Părintele Iustin Popovici, în lucrarea sa Omul şi Dumnezeul-Om spu­nea că:

„În fiecare păcat există şi ceva din diavol. Prin dragostea de păcat şi prin stăruinţa de bunăvoie în păcat, omul se îndiavoleşte treptat-treptat, se transformă treptat-treptat în om-diavol şi, în acest chip creează iadul pentru sine însuşi. Pentru că fiecare păcat este un mic iad.”.[3]

Mediul în care trăiesc cei care săvârşesc păcate poate fi numit pe drept cuvânt iad, în opoziţie cu spaţiul consacrat lui Dumnezeu, Biserica, respectiv mă­năstirea, care sunt numite rai pământesc.

Sunt unii care îşi fac viaţa pământească un iad, pentru că trăiesc în păcate. Odată înrădăcinat în patimi şi păcate, cu greu te mai poţi elibera. Ca să treacă cineva de la păcat la virtute, trebuie să urce pe treptele ne­pă­ti­mirii, cum ne arată Sfântul Ioan Scărarul în cartea sa Scara raiului:

„Împuţinarea păcatului, adică diminuarea numărului faptelor rele – spune Sfântul  Ioan Scărarul – naşte îndepărtarea de păcat. Îndepărtarea de păcat este începutul po­căinţei; începutul pocăinţei este începutul mân­tu­irii; începutul mântuirii este intenţia cea bună; intenţia cea bună este începătură a ostenelilor; începutul ostene­lilor îl constituie virtuţile; înce­putul virtuţilor este floarea lor, iar floarea este săvâr­şirea virtuţii; virtutea naşte deprinderea; deprinderea şi practica au ca fruct şi efect obiceiul; odrasla deprinderii este statornicia în pietate; pietatea devenind apoi a doua natură a sufletului nostru determină teama; teama naşte păzirea poruncilor; păzirea poruncilor este semnul iubirii; dragostea îşi are ori­ginea într-o mare sme­renie. Profunda smerenie este fiica neîmpă­ti­mirii (apathiei); dobândirea acestei ne­împătimiri este plinătatea dra­gostei.”.[4]

Nu ne putem numi creştini dacă nu facem faptele credinţei. În co­mentariul său la Epistolele Sfântului Ioan Teologul, părintele Iustin Popovici îl defineşte în felul următor pe creştin:

„Creştinul este cel ce vieţuieşte precum Hristos a vieţuit, cel ce iubeşte ceea ce Hristos a iubit, cel ce spune adevărul precum Hristos îl spunea; acesta este cel ce-i drept şi sfânt, smerit, paşnic şi milostiv, blând şi în­delung-răbdător, cel care-L iubeşte pe Dumnezeu şi pe om, care e plin de îndurare şi de bunătate, precum Acela a fost.”.[5]

Trebuie să fim atenţi la faptele noastre de fiecare zi; trebuie să le cântărim, să le observăm în fiecare ceas şi în fiecare seară, să le facem pe cât putem mai uşoare prin pocăinţă, dacă vrem ca împreună cu Hristos să biruim răutatea. Trebuie să cer­cetăm dacă toate faptele noastre sen­si­bile şi văzute le săvârşim după Dumnezeu, în faţa lui Dumnezeu şi numai pentru Dumnezeu, căci numai aşa se va împlini cu noi cuvântul Domnu­lui Hristos:

„Cel ce păzeşte cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” (In 8, 51).

[1] Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan, p. 617.

[2] In 8, 44.

[3] Arhim. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om, p. 111.

[4] Sfântul Ioan Scărarul, Scara raiului. Cuv. XXVI, pp. 469 – 470.

[5] Arhim. Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul, p. 25.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului (Luni, Săptămâna a V-a după Paşti)
Fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului (Luni, Săptămâna a V-a după Paşti)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Categoria Psalmilor de implorare (penitențiali): Psalmul 31 (32)

Categoria Psalmilor de implorare (penitențiali): Psalmul 31 (32)

Psalmul acesta face parte din categoria celor penitențiali, însă nu este o rugăciune de lamentație născută din neliniștea imediată a păcatului, ci este un psalm de mulțumire care face referire la pocăință și la iertarea păcatelor. Dușmanul cel mai aprig al...

Avram Iancu, o viață de erou. 150 de ani de la moarte

Avram Iancu, o viață de erou. 150 de ani de la moarte

Pe 10 septembrie 2022 s-au împlinit 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu, erou al naţiunii române. Cu acest prilej, în mai multe localități din țară, în special la Țebea, acolo unde își doarme somnul de veci, Avram Iancu a fost comemorat prin intermediul...

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P1

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P1

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură” susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19.00.20-