Unul pentru toţi (Luni, Săptămâna a VI-a după Paşti)

de | mai 31, 2022

Evanghelia zilei: In 11, 47 – 57

În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi fariseii au adunat sobor asupra lui Iisus şi au grăit: ce este de făcut, pentru că Omul Acesta săvârşeşte multe minuni? Dacă-L lă­săm aşa, toţi vor crede într-Însul şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul nostru. Iar unul dintre dânsşii, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, a zis către ei: voi nu vă pricepeţi la nimic, nici nu cum­păniţi cu mintea, că-i mai de folos să moară un om pentru popor, decât tot neamul să ne piară. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci arhiereu fiind al anu­lui aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neamul lor; şi nu numai pentru neamul lor, ci şi ca să-i adune la un loc pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L omoare. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un loc, aproape de pustie, într-un oraş numit Efraim şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi erau aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară au venit sus în Ieru­sa­lim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, vorbeau între ei: cre­deţi oare că nu va veni la Praz­nic? Iar mai-marii preoţilor şi fariseii poruncă dădu­seră: că de va şti cineva unde este, să-i vestească, ca să-L prindă.

Unul pentru toţi

Cărturarii şi fariseii recunoşteau puterea Domnului Hristos de a face minuni, dar, precum observă şi Sfântul Chiril al Alexandriei, în Co­men­ta­riul la Evanghelia Sfântului Ioan, această recunoaştere nu i-a în­drep­tat spre credinţă, ci, dimpotrivă, i-a întărâtat.[1] Pentru care motiv? Tot Sfântul Chiril al Alexandriei spune: Fariseii se temeau că vor pierde influenţa şi puterea pe care o aveau asupra poporului, care, dacă va crede în Iisus, nu se va mai supune tradiţiilor părinţilor, nu se va mai lăsa ju­decat după judecata lor. „Ne vor judeca mai degrabă ei pe noi” – spu­neau aceştia.[2]

Pentru ca să nu piardă această influenţa şi puterea asupra popo­ru­lui, arhie­reii şi fariseii căutau să-l omoare. Arhiereul Caiafa, arhiereul în funcţie la vremea aceea, a dat glas acestei stări de fapt:

„Voi nu ştiţi nimic; Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.” (In 11, 49 – 50).

Cuvântul său – spune Sfântul Chiril – a fost o tâlcuire a realităţii, do­bândind rolul unei proorocii. Căci moartea lui Hristos făcându-se cauza bunătăţilor pentru toţi, Caiafa a spus mai înainte ceea ce nu ştia. Fiind arhi­ereu, deşi nu-i era dat harul proorociei, cele spuse de el s-au împlinit mai târziu întocmai.[3] Evanghelis­tul Ioan ţine să noteze că:

„Aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prooro­cit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.” (In 11, 51 – 52).

Prin „fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” înţelegem omenirea în­trea­gă. Sfântul Evanghelist Ioan arată că moartea Domnului Hristos pentru lume, jertfa Sa de bunăvoie pentru noi oamenii şi pentru a noastră mân­tuire, are un aspect reca­pitulativ, Hristos cuprinzându-i în moartea şi în­vie­rea Sa pe toţi oamenii.

Recapitularea aceasta este o rezumare şi o cuprindere virtuală a omenirii în Hristos, care este modelul perfect al tuturor celor create.[4] Acest termen de reca­pitulare a tuturor în Hristos este folosit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni 1, 10, pentru a arăta că toate cele create sunt cuprinse şi reunite în Hristos. Astfel, nu numai oamenii sunt cuprinşi în jertfa lui Hristos, ci întreaga creaţie.

Sfântul Apostol Pavel vorbeşte aici de împăcarea lui Dumnezeu cu omul şi a omului cu Dumnezeu, adică de apropierea şi de reunirea celor des­părţite, a cerului cu pământul. Dacă omul s-a împăcat cu Dumnezeu, atunci creaţia, care a fost pusă sub stăpânirea omului, este eliberată.

Hristos este numit Noul Adam, în opoziţie cu Adam cel vechi, nu­mit proto­părintele neamului omenesc. Al doilea Adam a venit să repare greşeala primului, adică să realizeze misiunea pe care primul om n-a rea­li­zat-o. Dacă există totuşi o identitate între Adam cel dintâi şi Adam cel de pe urmă, ea constă nu în persoana lor, ci în misiunea lor. Dar în ceea ce priveşte executarea acestei misiuni, ei se dis­ting radical unul de altul.[5]

În proorocia spusă de arhiereul Caiafa se cuprinde o întreagă teolo­gie. Am putea rezuma această proorocie la cuvintele: Unul pentru toţi.

În gândirea semitică, asimilarea unei colectivităţi de către o per­soa­nă este un lucru curent. Astfel, individualul şi generalul se între­pă­trund, unul răspunde pentru toţi. O majoritate se reduce progresiv până la unul, iar unul îşi asumă mi­siunea, care, la origine, aparţinea majori­tăţii.

Acest „unu are putere nu pentru că reprezintă o entitate; nu în această enti­tate numerică stă sensul, puterea, şi eficacitatea misiunii sale, ci în capacitatea sa recapitulativă ca unul. Nu cei mulţi care cu­prind şi pe unul sunt ultima expresie a celui însărcinat de Dumnezeu cu mi­siunea de a răscumpăra şi de a încheia un nou Legământ, ci Unul sfânt, Unul fără de păcat, care îi cuprinde pe cei mulţi.

Potrivit teologului Oscar Cullmann, istoria mântuirii se derulează, de la început la sfârşit, după principiul substituirii, sub forma unei re­du­ceri progresive: de la Creaţie, în ansamblul ei, se trece la umanitate; de la umanitate, la poporul Israel; de la poporul Israel, la un „rest”, la „o ră­mă­şiţă credincioasă” şi de la aceasta, la un singur om: Iisus din Nazaret.[6]

Ebed Iahve, Sluga lui Dumnezeu, cum este numit Iisus Hristos de către profeţii Vechiului Testament, în special de către profetul Isaia, Se substituie unui număr mare de oameni care ar trebui să sufere în locul lui. Mulţi dau unul, şi Unul la propriu ispăşeşte pentru toţi.[7]

Acest „Unu” (Unul Domn Iisus Hristos) este Cel care pentru noi oa­menii şi pentru a noastră mântuire a suferit moartea, dar a călcat cu moar­tea Sa pe moarte şi ne-a dăruit tuturor învierea. El este Paştile care ne-a deschis nouă uşile raiului.

Cuvântul Paşti înseamnă trecere. Pentru evrei Pesah-ul sau Sărbă­toarea Paştilor era aducerea aminte a eliberării lor din robia egipteană. Pentru creştini, Paştile înseamnă tot o trecere, dar de la moarte la viaţă. Hristos este Paştile prin excelenţă, Cel Care şi prin Care se face această trecere. De aceea, toţi care stau lângă Hristos şi-L urmează sunt aproape de sărbătoarea Paştilor, au în ei, în sim­ţirea lor, ca într-un prezent con­tinuu, această sărbătoare a Paştilor. Şi trăim con­tinuu în acest Paşti atunci când ne împărtăşim cu Hristos şi când îl purtăm în noi pe Hristos.

[1] Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan, p. 760.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem, p. 761.

[4] Ierom. Drd. Chesarie Gheorghescu, Învăţătura despre Recapitularea în Hristos în teologia ortodoxă, în Studii Teologice, 3 – 4 / 1971, pp. 212 – 213.

[5] OSCAR CULLMANN, The Christology of the New Testament, Norwich, 1967, pp. 166 – 180.

[6] Ibidem, p. 55.

[7] Antonie Plămădeală, Câteva probleme în legătură cu Ebed-Iahve în Deutero-Isaia. Preliminarii la o teologie a slujirii, în Mitropolia Banatului, nr. 1 – 3 / 1970, p. 83.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Unul pentru toţi (Luni, Săptămâna a VI-a după Paşti)
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Emisiuni recente

Pe cine botezăm? Ce ne spune Biblia? P4

Pe cine botezăm? Ce ne spune Biblia? P4

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură”, susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană, este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19:00 - 20:22.

Evanghelia lui Hristos – Cuvântul Vieții

Evanghelia lui Hristos – Cuvântul Vieții

Viața Mântuitorului Iisus Hristos ne este împărtășită de Biserică, iar învățătura Lui și crâmpeie din parcursul Său pământesc ne sunt cunoscute din Evanghelie. Citindu-se Evanghelia în biserică, într-un fel ne împărtășim de Hristos, în calitate de Cuvânt al lui...