Evanghelia zilei: Mc 3, 6 – 12
În vremea aceea s-au sfătuit fariseii cu irodianii împotriva lui Iisus ca să-L piardă. Dar Iisus s-a dus cu ucenicii Săi spre mare şi a mers după Dânsul mulţime multă din Galileea, din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan; chiar şi cei dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime multă, auzind câte făcea, au venit la Dânsul. Atunci El a poruncit ucenicilor Săi să aibă la îndemână o corabie aproape de El, pentru ca să nu-L strâmtoreze mulţimea; fiindcă vindeca pe mulţi, de aceea toţi câţi erau bolnavi năvăleau spre El, ca să se atingă de Dânsul. Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
Adversarii Domnului Hristos
Dacă Sfântul Evanghelist Matei s-a impus drept evanghelistul marilor cuvântări, Evanghelistul Marcu este preocupat de relatarea faptelor lui Iisus, motiv pentru care evanghelia consemnată de el poate fi numită pe drept cuvânt Evanghelia faptelor lui Iisus.
Activitatea Domnului Hristos este structurată, la Sfântul Evanghelist Marcu, pe trei etape: activitatea în Galileea, drumul spre Ierusalim şi activitatea în Ierusalim culminând cu Patimile, Moartea şi Învierea Domnului. Trebuie să menţionăm că Evanghelistul Marcu acordă o atenţie deosebită activităţii pe care Domnul Hristos a desfăşurat-o în Galileea. Din 16 capitole câte are Evanghelia sa, nu mai puţin de 10 capitole sunt dedicate acestei activităţii în Galileea. Se pare că în această provincie Domnul Hristos a săvârşit cele mai multe minuni. Şi amintim doar câteva din localităţile acestei provincii, pe care cu siguranţă le vom asocia cu o minune săvârşită de Domnul Hristos: la Cana Galileii a săvârşit – conform Sfântului Evanghelist Ioan – prima sa minune transformând, la o nuntă, apa în vin.[1] La porţile oraşului Nain a înviat din morţi pe un tânăr, singurul fiu al mamei sale, ce era văduvă.[2] La Capernaum a vindecat un slăbănog care I-a fost adus de alţii pe o targă şi, tot aici, pe sluga acelui sutaş credincios.[3] La Betsaida a vindecat un orb,[4] fără a mai pune la socoteală minunile pe care le-a săvârşit la Marea Galileii.[5]
Aceste fapte minunate ale Domnului Hristos aveau însă şi oponenţi. Erau unii care nu credeau în faptele săvârşite de Mântuitorul şi, mai mult decât atât, căutau să-L piardă. Nu o dată Domnul Hristos a certat localităţile în care a săvârşit cele mai multe minuni ale Sale. Aşa este de pildă Horazinul, Betsaida şi Capernaum.[6] Tot aici am putea include şi Nazaretul, locul unde Domnul Hristos S-a stabilit după ce a revenit din Egipt (unde s-a retras pentru a scăpa de furia lui Irod cel Mare).[7]
Ştim din Evanghelia după Luca, din capitolul al IV-lea, că Domnul Hristos a intrat într-o zi de sâmbătă în sinagoga din Nazaret, unde fusese crescut şi, după obicei, I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului.” (Lc 4, 18 – 19).
După ce a citit şi după ce a închis cartea, Domnul Hristos a rostit: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”.[8] Dar, pentru că nu au crezut celor spuse, zicând: „Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?”, Domnul Hristos i-a certat şi le-a zis:
„Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.” (Mt 13, 57; Mc 6, 4; Lc 4, 24).
Şi că a fost aşa ne spune în continuare Sfântul Evanghelist Luca. Ce au făcut concitadinii Săi? S-au umplut de mânie şi L-au scos pe Iisus afară din cetate, ducându-l pe sprânceana muntelui, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Domnul, prin puterea Sa dumnezeiască, a trecut prin mijlocul lor şi S-a dus.[9]
Chiar dacă fariseii făceau sfat împotriva lui Iisus ca să-L piardă, aceştia nu reuşeau căci Domnul Hristos trecea prin mijlocul lor. De ce? Pentru că ceasul prinderii Sale nu sosise încă, iar planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea omului nu fusese încă realizat. Dar când vremea se va apropia Domnul Hristos nu numai că nu va trece prin mijlocul lor, dar chiar mai mult îşi va întinde mâinile pentru a fi legat şi dus să fie judecat şi osândit la moarte.
Citim în pericopa evanghelică că alături de farisei au complotat împotriva lui Iisus şi irodienii. Cine erau aceştia? După denumire, irodienii păreau a fi partizanii sau adepţii lui Irod cel Mare. Ei sunt menţionaţi numai de trei ori în Noul Testament şi numai de către primii doi Evanghelişti, respectiv de Matei şi de Marcu.
În capitolul al XXII-lea de la Matei şi în capitolul al XII-lea de la Marcu se spune că irodienii s-au asociat cu fariseii şi au venit la Domnul Hristos spre a-L implica într-o culpă politică şi în acelaşi timp pentru a-L compromite în ochii poporului. Cu multă perfidie L-au întrebat dacă se cuvine a plăti impozit Cezarului.
n capitolul al III-lea de la Marcu (Mc 3, 6 – 12), irodienii sunt pomeniţi în contextul unei minuni săvârşite de Domnul Hristos în Galileea – şi anume: vindecarea unui om cu mâna uscată, când din nou fariseii au făcut de îndată sfat cu irodienii împotriva Lui ca să-L piardă.[10]
Aşadar, fariseii în complotul pe care-l urzeau împotriva lui Iisus erau secondaţi de irodienii, de cei care au fost mereu în legătură cu Irod cel Mare şi nu numai cu el, ci şi cu descendenţii acestuia şi în special cu Irod Antipa. Ei au fost implicaţi şi în spionarea şi uciderea Sfântului Ioan Botezătorul, pentru îndrăzneala acestuia de a fi condamnat public cazul de incest al lui Irod cu Irodiada, soţia fratelui său Filip.
Din această pericopă trebuie să învăţăm că binele are întotdeauna şi adversari, care nu suportă nici o observaţie, nici o critică chiar dacă acestea sunt îndreptăţite.
[1] In 2, 1 – 11.
[2] Lc 7, 11 – 17.
[3] Mt 8, 5 – 13; Mc 2, 1 – 12; Lc 7, 1 – 10; In 4, 46 – 54.
[4] Mc 8, 22 – 26.
[5] Pescuirea minunată (Lc 5, 1 – 11; In 21, 1 – 11); Potolirea furtunii pe mare (Mt 8, 23 – 27; Mc 4, 35 – 41; Lc 8, 22 – 25); Săturarea celor cinci mii de oameni şi umblarea pe mare (Mt 14, 13 – 33; Mc 6, 32 – 52; In 6, 1 – 21).
[6] Mt 11, 20 – 24; Lc 10, 13 – 15.
[7] Mt 2, 23.
[8] Lc 4, 21.
[9] Lc 4, 30.
[10] Mc 3, 6.
