Vă invităm să o întâlnim, într-un surâs liric, de la suflet la suflet, pe poeta Magda Isanos, cea care s-a dăruit, în versu-i, delicat și deplin. Magda Isanos este, pentru Nicolae Manolescu, „o poetă excepțională, cu mare influență asupra întregii poezii feminine de după război. (…) Nu putem decât să regretăm că n-a trăit mai mult cea care se anunța drept cea mai profundă poetă a literaturii române.” S-a născut la Iași, la 17 aprilie 1916, într-o familie de medici. La vârsta de un an și jumătate se îmbolnăvește de poliomielită, dar grija și îngrijirile mamei o salvează. Poeta va scrie mai târziu: „Mama m-a născut a doua oară”. Urmele bolii se arată într-o anume dificultate la mers și, pesemne, în conștiința fragilității vieții.
Poezia Magdei Isanos e profund lirică. Poeta scrie cu sinceritate, cu o simplitate esențială, curată, lirismul său fiind unul natural, firesc, o stare. Horia Bădescu afirmă în acest sens: „Poeta trăiește cu certitudine într-o permanentă stare poetică. Ea a intrat în ceea ce am numi poetica existențială, poezia nu mai este la ea o cale de transcendere, ci una de expresie, ea nu devine prin cuvinte, ci există odată cu ele, forța poeziei sale stă în primul rând în forța emoțională cu care se încarcă cuvintele. Dar, mai presus de toate, poezia ei este profundă și cald omenească, căci Magda Isanos vorbește despre tristețea unei anume zile a fiecăruia dintre noi, despre durerea și împăcarea noastră.”
A împărtășit în poemele sale cuvânt de pace, de bunătate, de frumusețe, de iubire, de înțelepciune: cea de a te dărui zilei de azi, în care Dumnezeu e prezent, mereu, în tot locul și-n tot felul, în toate și-n toată firea. Magda Isanos Îl vede, adesea, prin ochi pur, copilăresc, și, totdeauna, personal, bun, viu și dătător de viață, iar poetul nu este un simplu creator, ci un receptacol al divinității, un soi de mediator între divinitate și om, un profet. Inspirația înseamnă atât perceperea prezenței lui Dumnezeu, cât și împreună-lucrarea cu El, prin har. Poeta se roagă, în poemele sale, cu o mare adâncime lăuntrică, atinsă dureros de toate, împărtășindu-se de toate suferințele ca de o taină, dăruindu-se pe sine. Presimțirea că va muri a Magdei Isanos s-a împlinit curând, la vârsta de doar 28 de ani, nu înainte însă, nădăjduim, de a isprăvi cântecul pe care i l-a „șoptit” Dumnezeu.
