Iubiții mei,
Iconografia răsăriteană cunoaște sute, dacă nu chiar mii de reprezentări ale Maicii Domnului. Spațiul slav a ajuns chiar să dedice sărbători feluritelor icoane făcătoare de minuni, ale fecioarei. Grecii au făcut și ei la fel. Dacă Apusul se laudă cu sculpturi reprezentative precum Pieta, Ortodoxia este mult mai bogată. Tipologiile mari, respectiv: Odighitria, Eleusa și Oranta au căpătat în decursul vremii variații și specificități de o complexitate rar întâlnită.
Astfel, de la reprezentarea Sfântului Luca, în care, cu fermitate și căldură deopotrivă, Maica ne călăuzea înspre Fiul și ni-L reliefa drept Cel demn de urmat, s-a ajuns la multe alte picturi, unele destul de cunoscute credincioșilor de astăzi. La noi, în arealul transilvan, cea mai faimoasă reprezentantă a categoriei avute în vedere este, de bună seamă, cea de la Nicula. Nici Eleusa nu trebuie neglijată. Ținându-și Fiul de după gât, ca o mămică grijulie, dânsa vine să ni se prezinte într-o ipostază tandră. Să ne ofere un chip care degajă căldură și lumină. Să invite, de dincolo de culorile picturii, la rugăciune ca formă de dialog și descărcare de dureri. Icoana de la Mănăstirea Strâmba, sora mai tânără a celei de la Nicula e ilustrativă în acest sens. Cercetați-o! Cu dor, drag și bucurie. Aidoma ei e și Oranta. Ipostaza de maică rugătoare vine să ne-o deconspire ca fiind cea care mijlocește pentru noi către Fiul. Ne cere iertarea păcatelor și reprimirea în suita casnicilor Săi.
Există apoi și reprezentări originale, ce se încadrează cuminți în canoane. În Maramureșul voievodal, aidoma unei adevărate regine, Maica ni se prezintă în icoană cu demnitate. E îndurerată de suferința Fiului. Totuși, nu transmite o stare de angoasă. Mai degrabă o liniște binevoitoare se degajă din fericita reprezentare. Una menită a ne-o oferi drept reper. A ne-o recomanda pe cea care este dătătoarea de cale, lumină și siguranță.
De curând, peisajul ortodox românesc din spațiul scandinav s-a îmbogățit cu o altă icoană minunată, Alăptătoarea. Preasfințitul Părinte Macariea venit să aducă în discuție o ipostază pe care, veacurile primare ale creștinismului reușiseră deja să o imortalizeze. Una care, acoperită de negura vremurilor, aluneca în uitare. Spre folosul și binecuvântarea credincioșilor. Ea vine să completeze tabloul complex al icoanelor Maicii. Reușește totodată să vorbească despre evlavia nețărmurită de care se bucură ea pe tot cuprinsul lumii.
Maica Domnului și ascultarea
O reprezentare mariologică fericită ar trebui să aducă apodictic în atenție pe Maica în calitatea ei de ascultătoare. Căci, pe tot cuprinsul lumii, nimeni n-a exersat vreodată atât de mult această virtute. De la naștere și până la mutarea la Fiul. Adusă la templu, a fost un exemplu de curăție și cumințenie. Lăsată în grija lui Iosif, l-a impresionat într-atât încât, chiar și atunci când ar fi trebuit să ia măsuri împotriva ei, a decis să asume el vina. Față în față cu Arhanghelul mesager, și-a devoalat nu doar curăția, ci și ascultarea. Acel „fie mie” (Luca 1, 38) echivalează cu o adevărată intervenție în planul de mântuire al lumii. Își va asculta Fiul și în Cana. „Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5), vine să încheie dipticul evanghelic marial. Să-i conțină mesajul în deplinătate. Simplu, ferm și peren.
La poalele Crucii, când prin inima ei trecea sabie, va regăsi totuși puterea de a-Și asculta Fiul. Va accepta să rămână în grija ucenicului iubit și să devină mama tuturor următorilor, de atunci și până la sfârșitul veacurilor.
Pentru Maica Domnului, ascultarea nu va reprezenta un simplu comportament. E o vocație genuină. Una care vine să vorbească despre lucruri precum altruismul, viața dedicată integral lui Dumnezeu, maternitatea universală, ori inteligența spirituală. Căci da, un om cu adevărat deștept știe mereu să asculte. Atunci când e în fața unui semen cu probleme, la amvon, ori în orice altă ipostază. Lasă ca din șuvoaiele, adesea neliniștite ale inimii celui ce-i stă înainte, să se reverse lucrurile ce-l îngreuiază. Reușește astfel să-i ușureze sufletul și să-l apropie de Dumnezeu. Modelul ni-l oferă chiar ea. Îndrăzniți!
