Aflându-ne încă întru bucuria și binecuvântarea Bunei Vestiri, vă invităm să purcedem, în cuvânt, în Țara Sfântă, de la începutul veacurilor până la plinirea vremii, spre a ne bucura de crâmpeie din viața Maicii Domnului și mai cu seamă de ziua începutului mântuirii noastre, în relatarea deopotrivă profundă și delicată a poetei Zorica Lațcu – Maica Teodosia.
Monahia Teodosia Lațcu a scris Viața Maicii Domnului, plecând de la mai multe texte patristice (Dionisie Areopagitul, Grigorie de Nyssa, Grigorie Palama, Ioan Damaschin, Iacob Monahul, Epifanie al Cretei), texte pe care le cunoștea în profunzime, având acces inclusiv la original, ca absolventă a Facultății de Filologie din Cluj, secţia Limbi Clasice (greacă şi latină). Manuscrisul Viața Maicii Domnului a fost confiscat de Securitate, nemaiputând fi recuperat în întregime. Cât a putut fi reconstituit însă, a fost publicat într-o broșură de Preasfințitul Părinte Vasile, în vremea când era stareț al Mânăstirii Nicula, așa cum aflăm, prin mărturie directă, din cartea Părintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru, Duhovnicia, dulce povară, unde ni se face cunoscut și faptul că în preajma Adormirii Maicii Domnului, Maica Teodosia venea și rămânea mai multe zile la Mânăstirea Nicula.
Cuvintele Maicii Teodosia vin, cu profunzime teologică și duioasă delicatețe, să înfățișeze viața și ființa desăvârșită a Maicii Domnului, cea plină de har, de taină, de gingășie, de lumină, de iubire.
