Zi de preafrumoasă sărbătoare, astăzi pelerinajul la Maica Domnului de la Nicula își găsește împlinirea. Vă invităm să ne fiți alături spre a o însoți pe Maica Domnului la Adormirea ei – în minunata ei mutare la Fiul ei din Ceruri, cu sufletul și cu trupul –, lecturând cuvinte alese dintr-o carte admirabilă. Admirabilă pentru profunzimea și rigoarea ei istorică, documentară, și deopotrivă pentru lirismul, poezia ei, care învăluie cu gingășie Icoana Maicii Domnului de la Nicula, unde ne aflăm cu toții, astăzi, care cu ființa-i întreagă, care doar cu sufletul, cu inima. Învăluie, însă descoperind chipul Maicii Domnului, așa cum i s-a înfățișat iconarului-preot Luca din Iclod și cum i se dezvăluie fiecărui suflet care vine să o vadă, să i se închine, să-i ceară ajutor, alinare, luminare, să-i mărturisească iubirea și să primească împlinire, tămăduire, călăuzire, preadulcea ei mângâiere, dragostea ei nesfârșită.
Cartea este scrisă, cu duioșie de fiu, de Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru, care încă din frăgezimea tinereții s-a pus, dimpreună cu Părintele său Vasile, sub ocrotirea Maicii Domnului de la Nicula, devenind monah aici, iar mai apoi s-a îngrijit el însuși să-i ocrotească icoana minunată și mânăstirea, în slujirea de stareț și, apoi, de exarh. Rod nu doar al dragostei față de Maica Domnului, ci și al unei minuțioase, dacă nu exhaustive documentări istorice – istoria Transilvaniei, istoria Bisericii și istoria artei –, Monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula a apărut, sub același titlu, la Editura Ecclesia, Nicula, în cinci ediții (ediția I, în 1999, iar ediția a V-a, în 2015), și la Editura Renașterea, Cluj-Napoca, în versiune revizuită și adăugită, în 2020.
În Cuvântul-înainte la ediția a III-a a monografiei niculene, Mitropolitul Bartolomeu Anania scria memorabil că Mânăstirea Nicula își rotunjește „existența, trăirea duhovnicească și roada misionară” „aici în pieptul Transilvaniei, ca o inimă care bate tăcând și grăiește zbătându-se. Aspre vremuieli au venit și peste ea, ca peste întregul Ardeal, dar ființa ei a rămas neclintită, asemenea stejarilor care-i stau de strajă – unii, poate, de o vârstă cu ea – cu frunțile proptite-n cer și rădăcinile-n pământ. Nicula e icoana neamului.”
La rândul lor, cuvintele Pr. Iustin Tira, în Prefața la ediția din 2020, vine să susțină avizat cele spuse până acum: „Lucrarea este alcătuită după toate rigorile pe care le presupune un astfel de demers, pe temeiul unei consistente documentări în Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, în Arhivele Naționale, și a unui mare număr de cărți și studii (…). Practic, fiecare afirmație din monografie (…) este susținută și probată de documente, cărți sau studii invocate (…). Din acestea înțelegem și efortul și dăruirea pe care autorul le-a depus. Prin bogăția bibliografiei, prin structurarea echilibrată a materialului în capitole și subcapitole, prin încadrarea istoriei așezământului în istoria Transilvaniei și, nu în ultimul rând, prin veșmântul frazelor frumoase și vioaie, autorul reușește să pună în lumină un tablou al Mânăstirii Nicula pe care cei ce o cercetează îl vor recunoaște, iar pe cei ce încă n-o cunosc îi va face să și-o dorească. Monografia Mânăstirii Nicula a fost scrisă nu numai cu mintea, ci și cu inima și cu foarte mult suflet, întocmai ca un fiu iubitor despre părinți și casa părintească. Aceasta pentru că părintele Dumitru s-a născut pentru viața monahicească, a crescut și s-a format ca monah în acest sfânt așezământ, sub povața răbdătoare și pilduitoare a părintelui Vasile Flueraș.”
Pe lângă bogatul și migălos documentatul studiu istoric, monografia conține, integral, în original (fotocopie), în anexă, iar în text, în traducere, procesul-verbal care descrie minunea plângerii Maicii Domnului în icoana sa niculeană, în 1699, și care poartă sigiliul Conventului din Mănăștur, unul din cele trei centre de autentificare din Transilvania de la acea vreme. Documentul se află în Arhivele Naționale din Cluj-Napoca – Arhiva Colegiului iezuit. În fapt, cel care a descoperit prețioasa comoară în aceste arhive este însuși autorul monografiei.
Fragmentele alese spre lecturare din Monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula – inclusiv mărturiile vii citate din procesul-verbal amintit mai sus – rostesc despre Icoana lăcrimândă a Maicii Domnului, din capitolul „Icoana făcătoare de minuni”, preabine așezat în inima cărții, între cele de început („Istoria vieții monahale în Transilvania”, „Satul Nicula – așezare și trecut”, „Mânăstirea Nicula”) și cele de final („Pictura pe sticlă”, „Stareți. Viețuitori. Închinători” și „O invitație de hram”). Ca preambul, cuvintele pline de poezie cu care se deschide capitolul „Mânăstirea Nicula”, iar ca rămas-bun, un tablou zugrăvit, și el, cu mult lirism, din capitolul „O invitație de hram”.
