Pe la anul 1274, înainte de sinodul de la Florenţa, oraşul Constantinopol era în pericol să cadă în mâinile turcilor. Atunci Mihai Paleologul, împăratul imperiului roman de răsărit („bizantin- al grecilor”), a mers la Roma să ceara ajutor papei. Papa i-a făgăduit ajutor dacă i se va supune el cu toată Biserica Ortodoxă lui. Împăratul fiind în pericol, i-a făgăduit că se va supune. Atunci a venit peste răsăriteni mare răstrişte, pentru că latinii sileau pe ortodocşi la înşelăciunea lor. Şi latinii nu convingeau cu cuvântul lui Dumnezeu cât prin ascuţitul săbiei. Mii de suflete cădeau sub sabia lor pentru curata credinţă ortodoxă. Dar pentru că muntele Athos întotdeauna a fost şi este sprijin şi apărător al Ortodoxiei, latinii s-au grăbit să meargă acolo şi să strice temeliile acestui „templu” al Ortodoxiei. Şi prin cuvinte, cu momeli, cu bani, cu făgăduinţe, înşelându-i cu ameninţări şi tiranie, cu silă şi moarte mucenicească, mulţi călugări au pecetluit cu sângele lor Ortodoxia. Şi prin statornicia lor, au mustrat pe Papă de cele sfinte, care se numeşte pe sine capul Bisericii în locul lui Iisus.
Din nefericire, mănăstirea Xiropotam a căzut în mâinile latinilor şi s-a abătut de la dogmele cele drepte ale Ortodoxiei, însă, pe când latinii făceau cu ortodocşii Liturghia Apuseană, zidurile mănăstirii au căzut chiar în timpul liturghiei lor. Dar cei din Italia n-au ţinut cont de acest semn dumnezeiesc şi au continuat politica lor prin forţă. În apropiere de mânăstirea Zograful, se nevoia un monah singur, în linişte, şi avea obiceiul să citească Acatistul Maicii Domnului de mai multe ori pe zi.
Întruna din acele zile negre pentru Muntele Athos, când rostea cuvântul ,Bucură-te”, a auzit glas din icoană: -Bucură-te şi tu, bătrânul lui Dumnezeu. Şi bătrânul s-a speriat.
-Nu te teme, a urmat liniştit Maica Domnului prin icoană. Du-te repede în mânăstire şi vesteşte fraţilor şi Egumenului că duşmanii Mei şi ai Fiului meu s-au apropiat. Care e slab cu duhul să se ascundă până trece ispita. Şi cei care doresc moarte mucenicească să rămână în mănăstire. Dar du-te repede!
Şi a plecat bătrânul anunţându-i pe toţi vestea Maicii Domnului. O parte din fraţi au rămas la mânăstire şi o parte au fugit prin păduri. Cei care au rămas erau 26 de monahi care aşteptau în turnul mănăstirii. Când au ajuns latinii, au poruncit călugărilor să deschidă poarta şi să recunoască pe papă cap al Bisericii.
Dar călugării au zis: -Cine v-a spus vouă că Papa este capul Bisericii? Noi credem că Hristos este capul Bisericii şi nu vă deschidem porţile.
Iar latinii au strigat mânioşi: -Vreţi să muriţi? Şi îndată au adunat multe lemne, au dat foc turnului, dar călugării nu au fugit de acolo, arzând de vii. De atunci, Biserica noastră Ortodoxă le face pomenire în 22 septembrie, iar icoana care a vorbit cu monahul, este în mănăstirea Zograful, numită „Înainte vestitoare”.
Sursă: VIAŢA CREŞTINULUI ÎN PILDE ŞI ISTORIOARE reproducerea ediţiei din 1993 de la Editura ProArcadia
