Iubiții mei,
Deși constantă și consistentă, prezența Maicii Domnului în planul de mântuire al lumii e una discretă. Altminteri, așa cum am precizat deja, aceasta este una dintre virtuțile care o definesc pe Fecioară. Există însă, ceva aflat într-un raport de fericită complementaritate cu ea. Calitatea de însoțitoare. Un aspect care a devenit parte integrantă a profilului și imaginii ei în popor. De aceea, nu de puține ori, atunci când pleacă la drum, românul se roagă ca Maica Domnului să-l călăuzească, ori să-l însoțească. Aproape că o vede mergând alături de el și alungând primejdiile ce s-ar putea isca pe cale.
Maica Domnului ca însoțitoare în Biblie
Un specialist în teologia dedicată ei ar putea afirma fără teama de a greși că Maica apare în paginile Scripturii cu precădere în momentele de criză. Cele de glorie ale lui Hristos le lasă spre a fi savurate de către El și cei din apropierea imediată.Ucenicii. Se mulțumește să rămână, cu discreție, în apropiere. Astfel, la Naștere, e prezentă. Nu doar că Îl aduce în lume pe Iisus, dar Îl și ocrotește. Se bucură de vizita unor oaspeți de seamă. Îngerii, păstorii și magii. Nu ține ca aceștia să-i remarce prezența. E conștientă că pentru Fiul au venit. E fericită în preajma lor, așa cum se cade să fie o mamă iubitoare.
Momentul de dinainte de întrupare al întâlnirii cu Elisabeta, vine și el să reliefeze un profil pătruns de smerenie. Maica merge să-și întâlnească rudenia. Binecuvântată de aceasta, pune totul pe seama lui Dumnezeu. Nu din falsă smerenie, ori pentru a fugi de responsabilitate. Totul e rodul unei depline conștiințe de sine.
În Cana, însoțirea rodește în cea dintâi minune. Înainte ca Fiul să-Și fi pus în gând să facă acest lucru. Spre a răspunde unei nevoi sociale. A vorbi despre sensibilitatea inimii ei de mamă. Una care nu și-ar îngădui să-i vadă pe însurăței că se fac de râsul lumii.
Despre o formă de însoțire se poate vorbi și în dialogul cu Arhangheul. S-ar putea spune că îl însoțește pe acesta pe drumul mântuirii, acceptând cu inimă deschisă vestea primită. În fond, ce altceva ar putea fi un dialog autentic decât o însoțire? O călătorie împreună pe un drum a cărui destinație e comună?
La poalele Crucii, o vedem de asemenea alături de Hristos. Prezența ei aici transmite un mesaj clar. Spre a te putea bucura cu adevărat de Înviere și de roadele ei e nevoie să adăstezi cu toată inima pe Golgota. Să-i fii alături lui Hristos. Deloc ciudat, nu are nevoie să fie evidențiată în cele ce țin de triumful Învierii. Nu beneficiază de o încredințare, ori de întrevederea cu Fiul în perioada imediată. Dintr-un motiv simplu. Nu se îndoiește niciodată de faptul că El se va ridica din groapă, oferind lumii posibilitatea unei noi vieți spirituale. Altminteri, există în toate acestea și o formă interesantă de pedagogie. Un aspect de actualitate. Într-o societate a parentingului, care abundă, nu de puține ori de exemplele unor mame grijulii ce-și sufocă emoțional copiii, ar trebui să căutăm mai des înspre exemplul ei. Să vedem că nu și-a împiedicat Fiul în a-Și împlini vocația. Că n-a ținut cu orice preț să fie lângă El spre a beneficia de laude de pe urma lucrurilor săvârșite. Că n-a lăsat, nici măcar pentru o clipă, germenii îndoielii să-i pătrundă în inimă. Aici, ea a păstrat doar proorocia lui Simeon și credința în Dumnezeul cel viu. Acest lucru îi determină pe Sfinții Părinți să vorbească despre prezența interioară a dânsei, atât de importantă sub toate aspectele. Să evidențieze tăcerea ca formă de teologhisire sau să-i laude curajul. Căci cum pot fi numite altfel, atitudinea de a rămâne lângă Cruce într-o vreme în care toți fug, ori decizia ei de a opune crizei spirituale generalizate un „fie mie” (Luca 1, 38)?
Privind înspre icoana ei suntem așadar chemați să descoperim calitatea Maicii de însoțitoare. Precum I-a fost mereu alături lui Hristos, discret și încurajator, ne este și nouă. Important e să i-o cerem. Îndrăzniți!
