În timpul războiului un soldat austriac a fost luat prizonier de către ruși. În vremurile acelea rușii se purtau foarterău cu prizonierii lor. Acestu soldat i se pregătea o bătaie grozavă, de aceea ăl luară și începură să-l dezbrace. Încă de când fusese prins tânărul se ruga neîncetat la M,aica Domnului, către care avea mare dragoste.
Când rușii îi dădură cămașa jos, văzură că poartă la piept o icoană a Maicii Domnului. Atunci, toți începură să-și facă cruce în fața iconiței ce strălucea cu putere. Auzind de aceasta, veniră și alți ruși ca să se închine. Înțelegând, din strălucirea icoanei, că Maica Domnului îl ocrotea pe prizonierul lor, au vorbit între ei, hotărând că, un om care o cinstește pe Maica Domnului nu trebuie bătut de către ceilalți credincioși. Deci, ca să n-o supere pe Maica Domnului, au hotărât să-l îngrijească pe cel ocrotit de ea.
Soldatul austriac a scăpat de moarte datorită Maicii Domnului a cărui iconiță o purta la gât, iconiță pe care o primise de la mama sa. La sfârșitul războiului, când s-a întors acasă, a povestit la toți această ocrotire minunată a Maicii Domnului. Mai tțrziu, când a avut copii și nepoți, primul dar pe care-l făcea, fiecăruia din ei, era o iconiță a Maicii Domnului. Acest bun obicei și povestire minunată era moștenirea de familie pentru fiecare din urmașii lui.
Sursă: Pilde și Povestiri pentru copii, vol. 3, Editura Credința Strămoșească 2000
