„Omul care nu știe să ierte sau poate nu vrea să ierte rămâne legat de rana sa. Și, într-un anumit sens, rana devine stăpânul lui. Hristos însă ne cheamă la libertatea iertării”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, duminică, 16 august 2026, la Mănăstirea „Crucea Iancului” din Mărișel, județul Cluj, unde a săvârșit Sfânta Liturghie cu prilejul hramului așezământului monahal.

În Duminica a XI-a după Rusalii, când a fost citită pilda datornicului nemilostiv, și în ziua de pomenire a Sfinților Martiri Brâncoveni și a Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a vorbit despre iertare, credința care rămâne statornică în încercare și responsabilitatea familiei de a transmite credința mai departe.

Pornind de la Evanghelia zilei, PS Samuel a arătat că fiecare om vine înaintea lui Dumnezeu cu o „datorie duhovnicească” pe care nu o poate șterge prin propriile puteri.

„Păcatele, slăbiciunile, căderile, scăpătările, cuvintele rostite fără de iubire, judecățile pe care le facem asupra semenilor noștri, binele pe care l-am fi putut face și nu l-am făcut, toate acestea alcătuiesc o datorie duhovnicească pe care noi, oamenii, prin propriile noastre puteri, nu o putem șterge. Și totuși, Dumnezeu ne întâmpină nu numai cu dreptatea Sa, ci și cu mila Sa nemărginită și nemăsurată. El ne iartă mereu, ne ridică, ne primește din nou și ne dă posibilitatea pocăinței și îndreptării.”

Ierarhul a subliniat însă că iertarea primită de la Dumnezeu presupune și disponibilitatea omului de a-l ierta pe aproapele său.

„Dacă noi primim iertarea lui Dumnezeu, trebuie și noi să învățăm să iertăm și să oferim iertare. Nu putem veni la Sfânta Biserică cu rugăciunea «Și ne iartă nouă greșelile noastre», dacă în adâncul inimii păstrăm ura, răzbunarea și dorința de a-l vedea pe semenul și confratele nostru pedepsit.”

Pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni a fost pusă în legătură directă cu Evanghelia duminicii. PS Samuel a arătat că aceștia au rămas credincioși lui Hristos chiar și în fața morții și nu au răspuns suferinței prin ură.

„Cât timp viața noastră este liniștită, este ușor să spunem că credem în Dumnezeu și Îl iubim pe Dumnezeu. Dar când credința ne costă, când trebuie să pierdem ceva pentru Hristos, atunci putem vedea mai bine dacă credința și iubirea noastră sunt autentice, sunt adevărate.”

Referindu-se la Constantin Brâncoveanu și la fiii săi, ierarhul a subliniat că o familie întreagă a fost pusă înaintea unei alegeri radicale – Hristos sau lepădarea de Hristos – și a ales să rămână credincioasă.

„Sfinții Brâncoveni ne spun că cea mai mare moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri nu este casa și averea sau poziția în societate și nici măcar studiile sau educația lumească strălucită. Cea mai prețioasă moștenire este credința în Hristos. Pentru că toate celelalte trec, se sfârșesc la un moment dat. Credința însă ne poate trece pragul morții și ne poate conduce în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.”

PS Samuel a vorbit apoi despre Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu și despre suferința celui care rămâne după pierderea celor dragi.

„Martiriul nu a fost doar durerea celor ce au murit, ci și a celor ce au rămas. […] Există și o mucenicie a celui care rămâne să poarte crucea după ce a pierdut totul. Există mucenicia mamei care plânge, dar care continuă să se roage cu nădejde. Există mucenicia soției care suferă, dar nu se îndepărtează de Dumnezeu.”

Ierarhul a arătat că durerea nu trebuie să devină prilej de îndepărtare de Dumnezeu, ci, prin credință, poate deveni un drum de apropiere de El.

Revenind la tema iertării, PS Samuel a precizat că a ierta nu înseamnă a numi bine ceea ce este rău sau a nega nedreptatea, ci a refuza ca răul să stăpânească sufletul.

„A ierta nu înseamnă că răul devine bine. Nu înseamnă că nedreptatea n-a existat. Nu înseamnă că acceptăm sau suntem de acord cu abuzul. […] A ierta înseamnă să nu lași răul să-ți otrăvească sufletul. […] De multe ori, cea mai mare povară o poartă nu cel care a făcut un rău, ci cel care nu iartă.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul i-a îndemnat pe credincioși să ceară de la Dumnezeu trei daruri: iertarea, statornicia în credință și puterea de a transmite credința în familie.

„În primul rând, darul iertării, să putem și noi ierta din toată inima, așa cum ne spune Domnul Hristos. Doi, să cerem darul statorniciei în credință, așa cum l-au avut Sfinții Brâncoveni. Să nu-L părăsim pe Dumnezeu atunci când viața noastră este grea și dificilă. Și trei, să cerem darul credinței în familie, să putem transmite credința mai departe copiilor noștri și nepoților noștri, ca să nu se stingă credința cu generația noastră.”

Sfânta Liturghie a fost săvârșită la altarul de vară al Mănăstirii „Crucea Iancului”, alături de un sobor de clerici, în frunte cu protos. Paisie Plic, duhovnicul așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava, dirijat de Daniel Maxemiuc.

La finalul slujbei, protos. Paisie Plic a mulțumit Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul pentru prezență, împreună-slujire și binecuvântare. La sărbătoare au participat obștea mănăstirii, în frunte cu stavrofora Casiana Lup, precum și numeroși credincioși din localitate și din împrejurimi.

Scurt istoric

Mănăstirea „Crucea Iancului” de la Mărișel, județul Cluj, cu hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, a fost înființată în primăvara anului 2015 și este situată la aproximativ 2 km de binecunoscuta „Cruce a Iancului”, pe platoul de pe Vârful Dobruș, la altitudinea de 1340 de metri. Ridicarea mănăstirii a fost încredințată părintelui duhovnic Paisie Plic și maicii starețe Casiana Lup.

Piatra de temelie a bisericii mănăstirii a fost pusă la data de 18 august 2015 de către Mitropolitul Andrei, la inițiativa căruia a fost înființat așezământul monahal. Sfântul lăcaș, închinat Sfinților Martiri Brâncoveni, a fost construit în formă de cruce bizantină cu pridvor deschis și este împodobit cu pictură, în tehnica frescă, realizată de pictorul Dobrin Ioan Tcaciuc împreună cu echipa sa. Biserica a fost sfințită la data de 16 august 2021 de trei ierarhi: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei al Clujului, Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord și Preasfințitul Episcop Benedict al Sălajului, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și a Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, la inițiativa obștii monahale, un fragment din moaștele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, în data de 27 ianuarie 2019, a fost adus la așezământul monahal, fiind primite în dar de la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București.

În anul 2014, anul omagial dedicat „Sfinților Martiri Brâncoveni”, Patriarhul României a dispus ca racla Sfântului să fie purtată în pelerinaj la toate bisericile și mănăstirile ctitorite de domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar la fiecare dintre ele s-au lăsat părticele spre închinare. Spre bucuria obștii și a credincioșilor, demersurile, ce au fost făcute în toamna anului 2018, au primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, astfel a fost posibilă aducerea unei părticele din moaștele sfântului la mănăstirea clujeană.

La hramul din anul 2023, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei și Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, au oficiat Sfânta Liturghie arhierească, iar la final au sfințit o cruce din metal, înaltă de 24 metri, amplasată în proximitatea mănăstirii.

În prezent, obștea este formată din 10 maici, stareță fiind stavrofora Casiana Lup, iar duhovnic protosinghelul Paisie Plic.

Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea

Foto: Todea Kardos Denisa și Marian Șomlea

Mai multe fotografii AICI