Mânăstirea Cășiel, din Protopopiatul Dej, județul Cluj, a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu, în anul 1765, pe pământul părinților lui. A fost cruţată de la distrugere atunci când împăratul Iosif al II-lea a dispus, la 1784-1785, desfiinţarea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, cele care mai rămăseseră după acţiunea din 1761-1762 a generalului Bukow, cu excepţia acelora care aveau şcoală pentru ,,învăţarea copiilor”. Biserica a ars în 1823 și a fost refăcută de localnici, dar s-a prăbuşit în anul 1925, iarna, sub povara zăpezii.  Primăvara, enoriaşii satului Strâmbu şi ai cătunului Valea Căşielului au cumpărat actuala biserică de lemn din satul Canci (acum Dumbrăveni, judeţul Bistriţa-Năsăud). Biserica de lemn, azi monument istoric, datează din secolul al XVIII-lea. După 1863, până în anul 1956 mănăstirea nu a mai avut călugări, rămânând în tot acest timp biserică de sat, Valea Căşielului fiind filie a satului Strâmbu.

Din 1956, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Justinian Chira, pe atunci stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, a închegat prima obşte de maici, iar în anul 1959, când, prin Decretul 410, autoriăţile comuniste au decis desfiinţarea mănăstirii, maicile au fost constrânse să plece, biserica rămânând din nou peste 30 de ani ca biserică de mir.

În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” – Căşiel, ca mănăstire de maici. În anul 1994, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a sfinţit paraclisul cu hramul „Buna Vestire”.

În prezent, obștea mănăstirii numără 31 de maici, stareță fiind stavrofora Varvara Georgiu, iar duhovnic protosinghelul Serafim Bădilă.

Pe lângă programul duhovnicesc de rugăciune, călugăriţele desfășoară activităţi administrative și se îndeletnicesc cu confecţionarea de veşminte preoţeşti, de icoane îmbrăcate cu veșmânt şi litografiate.

Mănăstirea păstrează un fragment din lemnul Sfintei Cruci, precum și o raclă cu părticele din moaștele a mai multor sfinți.