De praznicul Izvorul Tămăduirii, vineri, 17 aprilie 2026, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Nicula, județul Cluj.
Cu acest prilej, de la ora 10:00, în biserica de zid a așezământului monahal, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici. Din sobor au făcut parte starețul mănăstirii, arhimandritul Iustin Miron, protopopul de Gherla, pr. Iulian Paul Isip, slujitori ai așezământului monahal, precum și alți preoți din împrejurimi.
După citirea pericopei evanghelice, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre lucrarea vindecătoare a harului lui Dumnezeu și despre rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare și izvor de tămăduire.
Vindecarea sufletului – începutul adevăratei tămăduiri
Preasfinția Sa a subliniat că omul are nevoie nu doar de vindecare trupească, ci mai ales de vindecare sufletească, arătând că rănile lăuntrice pot fi vindecate prin harul lui Dumnezeu și prin iertare:
„Prin această minune și prin multe altele câte s-au petrecut de-a lungul istoriei creștine, Dumnezeu arată că harul Său lucrează în lume și prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem nevoie de vindecare și nu numai cu trupul, ci mai ales avem nevoie de vindecare la suflet. De multe ori purtăm în noi răni nevăzute, tristeți, neliniști, tulburări, păcate și neiertări. Și orice neiertare lasă în suflet o rană. Sufletul numai atunci se poate vindeca atunci când iartă. Aceste răni sufletești le poate vindeca numai Dumnezeu prin harul Său și prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, dar și prin dorința noastră de a fi vindecați.”
Maica Domnului – izvor nesecat de har și speranță
În continuare, ierarhul a arătat că Maica Domnului este numită „Izvorul Tămăduirii” pentru că L-a născut pe Hristos, Izvorul vieții, și rămâne pentru credincioși o sursă vie de har și vindecare:
„Maica Domnului este numită izvorul tămăduirii, pentru că ea L-a născut pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este izvorul vieții. Darul pe care îl primim prin ea este mai presus de cuvânt și se trăiește mai mult decât se explică. Biserica spune: din izvorul tău nesecat îmi dăruiești curgerile harului tău. Ea însăși este un izvor viu, datorită legăturii strânse cu Dumnezeu, fiind plină de har și devenind pentru toți cei care aleargă la ea un izvor de binecuvântare și de vindecare.”
Pornind de la această realitate, Preasfinția Sa a îndemnat la apropierea sinceră de acest izvor duhovnicesc:
„Izvorul tămăduirii ne amintește că există speranță și că există un loc unde sufletele pot găsi pace și vindecare. Întrebarea nu este dacă mai curge acest izvor, ci dacă noi mai dorim să bem din el, dacă îl căutăm și dacă venim cu credință și inimă smerită. Harul există și astăzi, iar vindecarea este posibilă, dar trebuie să ne deschidem inima și să conștientizăm că fiecare biserică și mănăstire este un izvor terapeutic, iar Maica Domnului este ea însăși o biserică vie.”
Răspunsurile liturgice au fost date de obștea așezământului monahal.
La finalul slujbei, starețul Mănăstirii Nicula, arhimandritul Iustin Miron, a mulțumit ierarhului pentru slujire și binecuvântare.
Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea
Foto: Marian Șomlea
Mai multe poze AICI
