Mănăstirea Voroneț – patrimoniu cultural național și european

de | mai 26, 2020 | Documentare

[fblike]

Mănăstirea Voroneț, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost ctitorită în anul 1488 de Voievodul Ștefan cel Mare, devenit sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Construcția lăcașului de cult a început  pe 26 mai 1488, cu 532 de ani în urmă, și a fost ridicat într-o perioadă scurtă de timp, în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Astfel, biserica a fost sfințită în același an, la 14 septembrie.

Odată cu trecerea nordului Moldovei sub stăpânire habsburgică în anul 1785, Mănăstirea Voroneț, împreună cu alte douăzeci și cinci de lăcașuri de cult ortodoxe, a fost desfiinţată, iar călugării au fost nevoiți să părăsească mănăstirea, care a ajuns într-o stare de ruinare. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, personalitățile culturale și politice ale vremii au recunoscut valoarea istorică și artistică a ctitoriei Sfântului Voievod și au  declarat mănăstirea monument istoric. În 1991, Sfântul Sinod a Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Mănăstirii Voroneț ca mănăstire de monahii.[1]

Din punct de vedere arhitectonic, stilul Mănăstirii Voroneț este unul original, specific arhitecturii de tip moldovenesc. În structura sa planimetrică, dar și în forma sa, reprezintă o unitate de caracteristici specifice veacului al XV-lea. Pe de o parte, sunt elemente de origine bizantină, vizibile în: planul treflat sau în alcătuirea triconică a absidelor naosului, împărţirea îndătinată în altar, naos şi pronaos, precum și în sistemul de boltire, iar pe cealaltă parte observăm componente de origine gotică, subliniate prin: zveltețea bisericii, contraforturile, chenarele uşilor şi ferestrelor în arc frânt, modul de tratare al pietrei cioplite. Se fac, totodată, prezente caracteristicile artei autohtone, definite prin simplitatea, claritatea şi caracterul structural al construcţiei, acoperişul înălțat și confecționat de şindrilă traforată, asemănătoare cu cele existente în componenta caselor noastre românești, din spațiul rural. ,,Grația și frumusețea bisericii din piatră vin din măreția construcției și armonia liniilor cu ziduri largi, masive.”[2]

Reluând prezentarea, considerăm că biserica mănăstirii sau katolikonul este o construcție masivă din piatră, cu ziduri groase (de un metru), având interiorul împărțit spațiile încetățenite, doar că, în veacul al XVI-lea, s-a mai adăugat pridvorul închis. Altarul este dominat de o fereastră mare, deschisă în peretele semicircular la răsărit și de alte două mici ferestre așezate lateral și simetric. Naosul are absidele puțin pronunțate în adâncime și este separat de pronaos printr-un zid gros, în care este plasată o deschidere cât o ușă. Naosul este finalizat de o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre, în vreme ce pronaosul este luminat de alte patru ferestre. În partea dreapta a pronaosului se află mormântul primului stareț al mănăstirii, schimonahul Daniil, prăznuit la 18 decembrie. [3] Peretele vestic al pridvorului nu are nici o fereastră, fiind acoperit în totalitate cu pictură.

Sub îndrumarea Mitropolitului Grigore Roșca, văr al voievodului Petru Rareș, în anul 1547 s-a adăugat construcției pridvorul închis, menționat, și s-a realizat și decorul exterior. [4]

Pictura, ca de altfel și arhitectura Voronețului, aparține celor două perioade clasice a artei moldovenești, respectiv veacurile al XV-lea și al XVI-lea. Pictura interioară a fost executată în vremea măritului Voievod, fiind datată între 1488-1496[5]. La interior, în naos, se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Sfântul Ștefan cel Mare, pictat în 1496, redat împreună de Doamna Maria Voichița și fiul lor Bogdan. Alături, în partea stânga a ușii, apare chipul cu mandorlă al Sihastrului Daniil, cel ce a fost părintele spiritual al domnitorului. Printre compozițiile biblice pictate la interior se evidențiază: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (în altar), scene ce aparțin cu siguranță Ciclului Patimilor.[6]

Portret votiv - Mănăstirea Voroneț

Portret votiv – Mănăstirea Voroneț

Considerată pe drept cuvânt „Capela Sixtină a Orientului”, mănăstirea își datorează recunoașterea, în mod special, picturii exterioare.Exteriorul lăcașului de cult este zugrăvit în întregime cu scene inspirate din Sfânta Scriptură, dar și din Sfânta Tradiție (Viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, detalii din Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe). Culoarea ce predomină este binecunoscuta nuanță de „albastru de Voroneț”, regăsită ideatic și în „roșul lui Rubens” sau în „verdele lui Veronese”.

Pe peretele apusean al pridvorului închis este redată megalo icoana a Judecății de Apoi, iar pe peretele sudic este pictat Arborele lui Iesei sau genealogia lui Iisus Hristos. Pe coloane sunt pictați filozofii grecii, printre care Aristotel și Platon, în timp ce în absidele laterale sunt pictate chipurile unor Sfinți Mucenici și Părinți ai Bisericii.[7]. Să reținem că dintre compozițiile cu caracter național, asemeni: Asediului Constantinopolului, Voronețul este singura mănăstire, din cele cinci zugrăvite în exterior în secolul al XVI-lea (Arbore, Humor, Moldovița, Sucevița), de unde acest episod lipsește[8].

În final, reamintim că tema Judecății care este o compoziție rezolvată pe patru registre: în partea de sus este reprezentat Dumnezeu Tatăl, iar în registrul al doilea apare scena Deisis, încadrată de apostoli reprezentați stând pe scaune și râul de foc ce pornește de la picioarele Mântuitorului și în care păcătoșii își găsesc pedeapsa pentru fărădelegile lor. Al treilea registru înfățișează Tronul Etimasiei (se vizualizează Sfânta Evanghelie, simbolul Sfântului Duh – porumbelul, tronul și Protopărinții noștri îngenunchiați, Adam și Eva), alături de șirurile de sfinți călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, respectiv: drepţi, mucenici, episcopi, prooroci. De asemenea, sunt prezentați necredincioșii împărțiți în grupuri distincte: evrei, turci, tătari, armeni, latini, avându-l în fruntea lor pe Proorocul Moise. În registrul al patrulea apare balanța care stabilește proporția între faptele bune și faptele rele; este reprezentată lupta dintre îngeri și demoni pentru sufletele oamenilor; la nord este imaginea raiului, iar la sud cea a iadului.[9]

În concluzie, putem spune că valorile spirituale, de credință,culturale și artistice, specific picturale, fac ca frumoasa Mănăstire Voroneț să fie considerată o capodoperă națională care, prin scrierile marilor istorici și critici de artă André Grabar, Paul Henry și alții, a trecut demult de granițele noastre, fiind unanim recunoscută pe plan mondial.

 

[1]https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/ , 24.05.2020, 21:45

[2]https://editiadedimineata.ro/capela-sixtina-a-estului-in-albastrul-cerului-bucovinean-la-voronet/, 24.05.2020, 22:45.

[3]https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone%C8%9B, 24.05.2020, 21:50.

[4]https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone%C8%9B, 24.05.2020,  21:55.

[5]Ana Maria Musicescu, Voroneț, Ed. Meridiane, București, 1969,  p. 9.

[6]https://identitatea.ro/tainele-manastirii-voronet-zece-lucruri-mai-putin-stiute-despre-capela-sixtina-a-estului/, 24.05.2020, 22:00.

[7]https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/, 24.05.2020, 21:45.

[8]Ana Maria Musicescu, Voroneț, p. 14.

[9]https://identitatea.ro/tainele-manastirii-voronet-zece-lucruri-mai-putin-stiute-despre-capela-sixtina-a-estului/, 24.05.2020, 22:30.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/grigore-samboan/" target="_self">Grigore Sâmboan</a>

Grigore Sâmboan

absolvent al studiilor de Teologie și Jurnalism redactor radio Renașterea

Ultimele articole

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi...

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja...

Fără cruce nu există comuniune cu Hristos

Fără cruce nu există comuniune cu Hristos

Suntem în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. La Sfânta Liturghie citim un fragment scurt din Evanghelia după Ioan, care redă semnificația Crucii în credința creștină, reliefată în convorbirea lui Iisus cu Nicodim (Ioan 3, 13-17). Este evident că crucea nu...

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Crucea, expresia iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru noi

Acest mare adevăr, cum că din Crucea Domnului nostru Iisus Hristos izvorăsc Sfintele Taine, îl descoperă Mântuitorul oamenilor prin bătrânul Nicodim. În Evanghelia după Ioan, în capitolul 3, ne este istorisită, tainica, nocturna şi gingaşa întâlnire dintre bătrânul...

Mai multe din Documentare
Dictatul de la Viena, o încercare pentru neamul și Biserica noastră

Dictatul de la Viena, o încercare pentru neamul și Biserica noastră

Se împlinesc 80 de ani de la Dictatul de la Viena. Amintirile românilor din nord-vestul Transilvaniei, referitoare la cei patru ani de suferință sunt foarte triste. Bunica mea, care era o femeie simplă, a relatat cu multă durere un fapt, care li s-ar putea părea banal...