Maria și Marta. Rugăciunea și munca

„Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești;

 dar un lucru trebuie,

căci Maria partea cea bună și-a ales,

 care nu se va lua de la ea”

(Luca 10, 41-42)

Conceptul de muncă și rugăciune, cunoscut în istorie sub deviza ora et labora reprezintă echilibrul perfect între activitatea practică și viața spirituală. Prin sfințirea muncii, aceasta devine o prelungire a rugăciunii, oferind sens și pace interioară în activitatea de zi cu zi.

Știm din Evanghelia ce se citește mereu la praznicele Maicii Domnului că Maria simbolizează viața duhovnicească, iar Marta munca. La urma urmei, munca făcută cu dăruire poate deveni o rugăciune. Nu zadarnic, Vasile Militaru[1] ne zice: „Muncă-rugăciune sfântă, / Sub al cărei tainic har / Cine se avântă, / Cântă / Și se-nalță ca mireasma de tămâie / Într-un altar / Slavă ție / Pe vecie, / Evanghelie curată, / Din al cărei psalm se gustă, / Fericire-adevărată”.

Străvechiul dicton ora et labora, rugăciunea și munca, rămâne valabil pentru noi, toți creștinii. Nici muncă fără rugăciune, nici rugăciune fără muncă. O întâmplare din Evanghelie rămâne grăitoare în acest sens.

Mântuitorul își chema ucenicii. Lângă lacul Ghenizaret, Domnul a văzut două corăbii. S-a suit în cea care era a lui Simon-Petru și învăța mulțimile. Seara, când a terminat, i-a zis lui Simon: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele noastre și pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele” (Luca 5, 4-6).

Explicația minunii? Toată noaptea se străduiseră, fără a se ruga, și n-au prins nimic. Dar după o zi petrecută cu Mântuitorul, în rugăciune, nu putea trage mrejele de mulțimea peștilor. Munca însoțită de rugăciune a dat roade bogate.

Același lucru ne învață și Sfântul Pavel. Scriindu-le tesalonicenilor, care credeau că Domnul revine repede și nu mai trebuie să muncească, le-a zis: „auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, și iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim  și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor” (2 Tesaloniceni 3, 11-12). Concluzia Sfântului Apostol Pavel: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3, 14).

O carte celebră de spiritualitate este „Patericul”. El începe cu această apoftegmă: Avva Antonie, odată a ajuns în trândăvie. S-a adresat lui Dumnezeu și L-a întrebat ce să facă? „A ieșit afară și a văzut pe cineva împletind o funie, apoi sculându-se de la lucru și    rugându-se și iarăși șezând și împletind funia; apoi iarăși sculându-se la rugăciune. Acesta era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea și întărirea lui Antonie. Și a auzit pe înger zicând: așa fă și te mântuiește”[2]. Rezolvarea este munca și rugăciunea.

Sfântul Ioan Scărarul, referindu-se la rugăciune, zice că ea „este, după însușirea ei, însoțirea omului și a lui Dumnezeu; iar după lucrare, susținătoarea lumii”[3]. Iar în ce privește implicarea în muncă, el era exemplu pentru toți ucenicii săi.

O altă carte despre rugăciune care a făcut carieră în lume este „Sbornicul”[4]. Este definită aici rugăciunea, se insistă asupra practicării ei și asupra modului în care se poate pune în lucrare. Citim aici că de rugăciune „trebuie să te apropii cu evlavie și cu un duh de pocăință și să o faci cu luare aminte, fără grăbire și cu o simplitate mare, fără să te silești să storci din inima ta anumite simțăminte” [5].

Sbornicul ne învață că rugăciunea, până ajunge să fie de bună calitate, trece prin mai multe faze: rugăciunea întinată, rugăciunea-timp pierdut, rugăciunea-curată, rugăciunea făcută cu mintea în inimă și, pentru cazurile excepționale, extazul. Nu voi stărui acum asupra fazelor rugăciunii, lucrul acesta îl putem citi în Sbornic, ci voi sublinia faptul că rugăciunea îngemănată cu munca duc la rezultatul cel bun.

În momentul în care a căzut comunismul, am nădăjduit ca preocupările spirituale să crească. Și, câtva timp, afluxul oamenilor la slujbele Bisericii a fost mai mare. Dar, încet-încet, s-au retras și s-a ajuns la situația de dinainte. Sondajele ce se fac pe teren, după ultimul recensământ, ne spun că din numărul celor ce s-au declarat ca aparținând Bisericii, cam 10% sunt practicanți. Numărul necredincioșilor este mic, însă al indiferenților este mare.

În ce privește, educația religioasă, știm că în timpul comunismului ea a fost scoasă din școli. Spre marea noastră bucurie, după `89 a fost reintrodusă. Însă numărul copiilor care frecventează duminica Biserica, nu-i satisfăcător. Și când ne gândim că Sfântul Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj a murit tocmai pentru educația religioasă!

Ora de religie fusese scoasă din școli de către comuniști. Profesorul Liviu Galaction Munteanu, fost rector al Institutului Teologic, a primit sarcină de la Episcopul Teofil Herineanu, să facă o programă de catehizare în biserici. El și l-a asociat pe părintele profesor Ioan Bunea și au făcut o programă excepțională. Rezultatul? Amândoi au fost arestați, au primit ani grei de temniță și, părintele Liviu-Galaction, fiind tratat cu bestialitate, a murit în închisoarea din Aiud, fiind îngropat pe „Râpa Robilor”. Biserica l-a canonizat.

Mulți au fost cei ce și-au trăit viața lor în muncă și rugăciune. Evanghelia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului îi fericește: „fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28).

Cuviosul Petroniu Tănase a scris o carte intitulată „Icoane smerite”. Una dintre aceste icoane smerite este cea a părintelui Ilarion Ionică.

Ilarion Ionică era iconom la Sihăstria[6]. Și la optzeci de ani era tot rugător și harnic. A plecat după lemne pentru mănăstire și un lemn i-a căzut pe picior și i l-a rupt. Suferea cumplit și într-o seară ședea pe scăunel și i se părea că a intrat în chilie doamna doctor de la Târgu-Neamț, de fapt, era Maica Domnului pe care el o iubea mult. Și „doamna doctor” i-a zis: nu mai plânge, părinte, că în câteva zile te vei face sănătos. Și s-a făcut și a mai slujit Mănăstirii.

Maica Domnului se roagă pentru noi și ne îndeamnă la rugăciune și la muncă, prin Evanghelia ce se citește la Adormirea ei. Să ne ajută Dumnezeu să și facem lucrul acesta. Amin!

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[1] Vasile Militaru, Slavă Muncii.

[2] Patericul, Episcopia Ortodoxă Română, Alba-Iulia, 1990, p. 7.

[3] Filocalia, 9, E.I.B.M.B.O.R., București, 1980, p. 403.

[4] Sbornicul, Editura Renașterea, 2015, Cluj-Napoca.

[5] Ibidem, p. 13.

[6] Ieromonah Petroniu Tănase,  Icoane smerite, Editura Bizantină, 1992, p. 105.