„Iar cele înțelepte, luând untdelemn în candelele lor, au intrat cu Mirele în cămară și s-a încuiat ușa.”
(Matei 25, 10)
În această zi, Biserica ne pune înainte pilda celor zece fecioare. Toate au candele. Toate par pregătite. Toate așteaptă.
Dar numai cinci intră. Celelalte rămân afară. Nu pentru că n-au așteptat, ci pentru că nu aveau untdelemn.
Ce este untdelemnul?
Răbdarea. Rugăciunea. Mila. Credința lucrătoare. Acel ceva nevăzut, dar care întreține lumina interioară atunci când totul în jur se întunecă.
Uneori, așteptăm și noi pe Domnul. Dar nu-L întâlnim, pentru că n-avem lumină. Am adormit. Sau am uitat să ne îngrijim candela.
În Marțea Mare, suntem chemați să veghem.
Să nu mai amânăm pocăința. Să nu ne culcăm pe gândul că avem timp.
Să adăugăm untdelemn în candelă: printr-un cuvânt bun, o rugăciune mai atentă, o inimă mai caldă.
Doamne, fă-mă una din fecioarele înțelepte. Dă-mi untdelemn pentru lumină. Și ține candela sufletului meu aprinsă în ceasul venirii Tale.