Evanghelia zilei: Lc 3, 23 – 4, 1
În vremea aceea, când a început să propovăduiască, Iisus era ca la treizeci de ani; fiind, precum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Iuda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiil, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, fiul lui Iisus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menan, fiul lui Matatai, fiul lui Natam, fiul lui David, Fiul lui Iesai, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Saruh, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iared, fiul lui Malaleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost purtat de Duhul în pustie.
Iisus – fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu
Înaintea praznicului Naşterii Domnului, Biserica ne pune în atenţie o pericopă evanghelică unică prin conţinutul ei. Este vorba de o înşiruire de nume:
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui (…) Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.” (Mt 1, 1 – 2; 15 – 16).
Această genealogie vizează originile Domnului Hristos, dar şi ale lumii, ale neamului omenesc cum citim în Evanghelia după Luca pe care o avem acum în atenţie:
„(Şi Iisus era) fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, faptura lui Dumnezeu.” (Lc 3, 37 – 38).
Dintre cei patru evanghelişti, doar doi au în vedere prezentarea genealogiei Domnului Hristos. Este vorba de Sfântul Evanghelist Matei (Mt 1, 1 – 25) şi Sfântul Evanghelist Luca (Lc 3, 23 – 38). Sunt însă unele deosebiri între aceste două genealogii. Cea dintâi deosebire este că la Evanghelistul Matei avem o genealogie descendentă, de la Avraam la Iisus, iar la Evanghelistul Luca o genealogie ascendentă, de la Iisus la Adam. O altă deosebire este că Evanghelistul Matei merge pe linia lui Solomon, iar Evanghelistul Luca pe linia lui Natan. În genealogia lui Luca avem nume de profeţi precum Amos, Naum, iar în genealogia de la Matei nume de regi; prin urmare, Matei are în vedere o tradiţie regală, iar Luca o tradiţie sacerdotală, preoţească. Cu alte cuvinte, Evanghelistul Matei dovedeşte că genealogia lui Iisus coboară din linie regală, iar Evanghelistul Luca dovedeşte că Iisus descinde din Dumnezeu, din linie preoţească.
Spre deosebire de genealogia de la Luca, genealogia de la Matei are lacune voite. Sfântul Evanghelist Matei n-a vrut să dea toate numele şi toate generaţiile. Avem în genealogia mateiană de 3 ori câte 14 generaţii. În realitate sunt mai multe generaţii. Genealogia mateiană este împărţită în trei perioade, corespunzătoare de altfel unor etape destul de clar delimitate ale istoriei poporului ales. Numai că Sfântul Evanghelist Matei ţine să prezinte o simetrie perfectă a celor trei perioade:
„Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.” (Mt 1, 17).
Privind mai îndeaproape, ne dăm seama că Sfântul Evanghelist Matei şi-a dat silinţa să facă să-i iasă această simetrie. Într-adevăr din lista sa lipsesc destule nume, căci adeseori se sare de la strămoş la strănepot. Astfel, de pildă, între Fares şi Naason sunt date numai patru nume intermediare, ori este vorba de întreaga perioadă dintre epoca patriarhilor şi ieşirea din robia egipteană, adică cel puţin 430 de ani; apoi între Solomon şi Iobed se dau numai două nume intermediare, când este vorba, de fapt, de o perioadă de cel puţin 300 de ani.[1]
De ce aceste deosebiri? Răspunsul este simplu. Trebuie să avem în vedere destinatarii evangheliilor. Sfântul Evanghelist Matei se adresează evreilor – şi îşi dă silinţa în a dovedi că Iisus Hristos este urmaşul lui David şi al patriarhilor neamului iudeu –, pe când Luca se adresează neamurilor, păgânilor. Pentru el nu este atât de important să afirme că Iisus este urmaşul lui Avraam, cât faptul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aşadar genealogia lucanică afirmă explicit divinitatea Mântuitorului: Domnul Hristos este ca unul dintre noi, cu părinţi, cu bunici, cu străbunici, dar este mai presus de noi pentru că e Fiul lui Dumnezeu. Hristos nu este un simplu om, ci Dumnezeu întrupat, Dumnezeu coborât între oameni, care S-a arătat la înfăţişare ca un om şi a pătimit cele omeneşti, fiind om desăvârşit şi Dumnezeu desăvârşit.
Iisus este în ultimă instanţă Fiul lui Dumnezeu şi poate nu e lipsit de semnificaţie faptul că lista de nume din genealogia Evangheliei a treia cuprinde de la Iisus la Dumnezeu exact 77 de nume, o cifră cu o evidentă valoare simbolică.
Sunt unii care afirmă că între genealogia de la Matei şi cea de la Luca există unele contradicţii. Dar aceste contradicţii sunt numai aparente.[2] Amândouă aceste genealogii au o valoare istorică; totodată însă ele au o mare valoare teologică descoperindu-se adevăruri fundamentale despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos născut în Bethleem.[3]
[1] Limba ebraică foloseşte o scriere consonantică, adică nu se scriu şi vocalele, ci numai consoanele şi semivocalele. Numele „David” se scrie cu trei litere: dalet + vav + dalet; dând acestor trei litere valoarea lor numerică obţinem 4 + 6 + 4 = 14. Astfel, 14 înseamnă, simbolic, David. Vorbind de trei serii de câte 14 neamuri (Mt 1, 17), Sfântul Evanghelist Matei subliniază de fapt că Iisus este „Fiul lui David”, adică Mesia. – cf. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Genealogia Mântuitorului, în Predici exegetice la duminicile de peste an, Ed. Teofania, Sibiu, 2001, p. 247.
[2] Eusebiu al Cezareii, Istoria bisericească, cartea a şasea, XXXI, 3, în PSB 13, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 253.
[3] Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, op. cit., p. 251.
