Căsătoria a doua (Marţi, Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii)

de | feb. 8, 2022

Evanghelia zilei: Mc 12, 18 – 27

În vremea aceea au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere şi   L-au între­bat, zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva şi-i va rămâne femeia fără copii, atunci fratele lui să ia pe văduvă şi să ridice urmaşi fratelui mort. Deci au fost şapte fraţi: şi cel din­tâi şi-a luat femeie, dar a murit şi n-a lăsat urmaşi; atunci a luat-o al doi­lea, dar a murit şi nici el n-a lăst urmaşi; tot aşa şi al treilea; şi au luat-o toţi şapte, nelăsând urmaşi niciunul. Iar după ei toţi, a murit şi femeia. Deci, la înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toţi şapte au avut-o de nevastă? Atunci Iisus le-a zis: oare, nu de aceea vă ră­tă­ciţi voi, pentru că nu ştiţi Scriptura, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morţi, că au să învieze, oare, n-aţi citit în cartea lui Moise, ce i-a spus Dumnezeu în rug, când a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob? Însă Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Deci voi sunteţi în mare rătăcire.

Căsătoria a doua

Fariseii vin la Mântuitorul şi îi supun atenţiei un fapt divers: po­trivit căsă­toriei de levirat, o femeie pentru a lăsa urmaşi a avut şapte băr­baţi. S-a întâmplat să-i îngroape pe toţi. La urmă a murit şi ea. Se punea acum întrebarea: la înviere a căruia dintre cei şapte va fi? Mântui­torul nu le satisface curiozitatea. Le spune însă că la înviere nu se mai însoară şi nu se mai mărită nimeni, ci toţi vor fi ca îngerii din ceruri.[1]

Trebuie să mărturisim că Taina Cununiei aduce binecuvântarea lui Dumnezeu numai atunci când este primită o singură dată în viaţă. Numai în acest caz căsă­toria este numită „Taină”, iar slujba aferentă nu­meşte „Taina Cununiei”. Pentru a doua sau a treia căsătorie Biserica fo­lo­seşte doar numele de „slujbă”. De fapt este o slujbă de iertarea pă­catelor celor ce se căsătoresc, care mânaţi de anumite interese nu se mai pot menţine în continuare aşa cum sunt. Prin urmare a doua căsătorie nu mai este o taină şi de aceea preotul nu se poate căsători decât o sin­gură dată în viaţă.[2]

Taina Sfântului Botez unită cu Taina Sfântului Mir sau Mirungerea, apoi Taina Cununiei şi Taina Sfântului Maslul, toate acestea încep cu binecuvântarea Împărăţiei, căci spune preotul, la începutul slujbei:

„Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, tot­dea­una, acum şi pururea şi în vecii vecilor.”.

Această binecuvântare se mai rosteşte la începutul Sfintei Liturghii, pentru că în timpul ei are loc „taina tainelor”, respectiv Taina Sfintei Euharistii. Tot în timpul Sfintei Liturghii se mai săvârşeşte şi Taina Preoţiei; astfel, se consideră că Taina Sfintei Euharistii şi Taina Preoţiei fac parte integrantă din Sfânta Liturghie şi pentru acest motiv nu mai necesară o binecuvântare specială.

De fapt, toate tainele se săvârşesc în legătură cu Sfânta Liturghie, pentru că toate gravitează în jurul Sfintei Euharistii. Cel botezat este mi­ruit şi apoi îm­părtăşit cu „Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”. La fel, cei ce se căsătoresc se spovedesc mai întâi, se împărtăşesc şi apoi, astfel pregătiţi, vin în faţa sfântului altar pentru a se cununa.

Singura taină care nu începe cu binecuvântarea Împărăţiei este spo­vedania. Pentru că este o taină de iertarea păcatelor spovedania, ca sluj­­bă, nu-i introduce pe penitenţi direct în Împărăţia cerurilor. Abia Sfân­ta Împărtăşanie face acest lucru. Preotul nu spune la Spovedanie: „Bine­cuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”, ci: „Bine­cuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.

La fel spune preotul când oficiază a doua sau a treia căsătorie. De ce? Pentru că a doua şi a treia căsătorie nu sunt taine, ci slujbe de iertare a păcatelor, cum citim şi în Dreptul canonic ortodox:

„A doua şi a treia cununie religioasă nu sunt de fapt cununii, ci numai simu­lacre de cununii; nu sunt taine, ci numai închipuiri amăgitoare ale tainei, pentru că dacă admitem că şi a doua şi a treia cununie sunt taine cu adevărat, atunci trebuie să admi­tem imposibilul, adică să admitem că Biserica ar binecuvânta bigamia şi tri­gamia.”.[3]

Totuşi, Biserica manifestă înţelegere pentru neputinţa firii ome­neşti şi îngă­duie a doua căsătorie. Preotul însă citeşte la începutul sluj­bei, pen­­tru cei ce se că­sătoresc a doua oară, următoarea rugăciune:

„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care pe toţi îi miluieşti şi de toate porţi grijă, Cel ce ştii cele ascunse ale oamenilor şi ai cunoştinţă de toate, curăţeşte păcatele noastre şi iartă fărădelegile robilor Tăi, chemându-i pe dânşii la pocăinţă, şi dându-le lor iertare de greşeli, curăţire de păcate, dezlegare fărădelegilor celor de voie şi celor fără de voie. Cel ce ştii nepu­tin­ţa firii omeneşti, Ziditorule şi Făcătorule, Care ai iertat pe Rahav cea des­frânată şi ai primit pocăinţa vameşului, nu pomeni păcatele tine­re­ţii cele făcute de noi din neştiinţă. Căci de vei căuta spre fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Sau cine se va îndreptăţi înaintea Ta? Că numai Tu singur eşti drept, fără de păcat, sfânt, mult-milostiv, mult-îndu­rat, şi-Ţi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Stăpâne, Cel ce ai înso­ţit pe robii Tăi aceştia, uneşte-i unul cu altul în dragoste, dăruieşte-le lor întoar­ce­rea vameşului, lacrimile desfrânatei, mărturisirea tâlharului; ca prin po­căinţă din toată inima lor, într-un gând şi în pace făcând poruncile Tale, să se învrednicească şi de împărăţia Ta cea cerească. Pentru că Tu eşti chi­vernisitorul tuturor şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.”.[4]

În Biserica primară, indisolubilitatea căsătoriei a devenit atât de trainică încât chiar după moartea unuia dintre soţi celălalt prefera să ră­mână văduv, în convingerea că nici moartea nu va putea desface unitatea căsătoriei. Pentru combaterea desfrâului este acceptată însă recăsă­to­rirea, fiindcă – spune Sfântul Apostol Pavel – „este mai bine să te căsă­to­reşti, decât să arzi”.[5]

Părintele Dumitru Stăniloae în „Teologia Dogmatică Ortodoxă” volumul al III-lea, spune că:

„Biserica ortodoxă nu cunună pe cineva mai mult decât de trei ori. Pentru a doua că­să­torie impune o pocăinţă şi o oprire de la Sfânta Împărtăşanie pe timp de doi ani, iar pentru a treia pe timp de cinci ani.”.[6]

Rezumând, spunem că adevăratul credincios se căsătoreşte o sin­gură dată. Biserica nu-i îndeamnă pe creştini să se recăsătorească dar, pentru a preîntâmpina desfrânarea îngăduie a doua şi a treia căsătorie.

[1] Mt 22, 23 – 33; Mc 12, 18 – 27; Lc 20, 27 – 40.

[2] John Meyendorff, Teologia bizantină, pp. 262 – 263.

[3] Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie bi­se­ri­cească, vol. II, p. 105.

[4] Slujba la a doua nuntă, în Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1998, pp. 87 – 88.

[5] 1 Cor 7, 9.

[6] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, p. 184. Astăzi du­hovnicii sunt mai cu înţelegere faţă de neputinţele oamenilor şi nu-i opresc pe cre­dincioşi de la Sfânta Împărtăşanie pe un timp aşa de îndelungat.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Căsătoria a doua (Marţi, Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii)
Căsătoria a doua (Marţi, Săptămâna a XXXIII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Memoria spațiului sacru

Memoria spațiului sacru

Într-o conferință pe care a prezentat-o în 1951, Martin Heidegger spunea: „Muritorii locuiesc în măsura în care salvează pământul. Salvarea nu smulge doar dintr-un pericol. A salva înseamnă propriu-zis, a eliberat ceva întru esența sa proprie. A salva pământul este...

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P3

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură” susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19.00.20.

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Rațiunea nu primește, iar inima nu poate | Duminica a 19-a după Rusalii

Ev. Luca 6, 31-36 Predica de pe munte - Iubirea vrășmașilor „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 13)

„Părintele Isidor nu-şi întrerupea niciodată postul: ţinea în permanenţă plăcutul post al abţinerii de la vorba cea multă. De la mâncăruri şi băuturi de soi se abţinea oricum tot timpul, de vreme ce nu avea de nici unele dintre aces­tea. Căci el nu avea nimic, iar...