Tema martiriului rămâne o temă importantă în dezbaterea teologică și în cea a societății contemporane. Importanța ei este dată, de două elemente: dorința de a valoriza suferința îndurată din motive religioase în diferite perioade din istoria omenirii, dar mai ales de forța fortifiantă pe care martiriul, în multiplele sale ipostaze, le are pentru viața spirituală contemporană.
Împreună cu părintele conf. univ. dr Gabriel-Viorel Gârdan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, vom discuta pe marginea câtorva lucrări de referință cu privire la acest subiect. Dintre textele patristice am selectat două lucrări tematice, una alcătuită de Origen în mediul de limbă greacă: Exortaţie la martiriu, cealaltă redactată de Tertulian în mediul de limbă latină: Către martiri. Din multitudinea actelor martirice am ales Martiriul Sfântului Policarp, Episcopul Smirnei, primul act martiric păstrat în limba greacă, în forma lui originală, care a creat genul literar al Actelor martirice și Scrisoarea Bisericilor din Lugdunum și Vienna către Bisericile din Asia și Frigia, unul dintre cele mai complexe documente cu privire la suferințele martirilor din a doua jumătate a secolului al II-lea.
Potrivit părintelui profesor, fie că definim martiriul ca „pahar al mântuirii” sau ca suferință pentru adevăr în vederea mântuirii, martirii, prin modul lor de viețuire, rămân ucenicii și imitatorii lui Hristos. Prin urmare, tuturor celor care doresc să îi cinstească pe martiri le stă înainte aceeași provocare: de a deveni ucenici și imitatori ai lui Hristos.
Cum se poate adopta un comportament martiric într-o lume în care persecutorii nu se mai manifestă deschis ca persecutori, ci mai degrabă ca promotori ai altor libertăți? Dacă vom valoriza experiența martirică din toate timpurile vom găsi răspunsul în constantele modului de viețuire martiric: curajul de a ne asuma identitatea creștină, răbdarea suferințelor, tăria sufletească, îndrăzneala de a mărturisi pe Hristos și de a denunța falsitatea idolilor lumii postmoderne (indiferent de numele, de modul lor de manifestare sau de promotorii lor), bucuria suferinței pentru adevăr, dragostea față de Dumnezeu, compasiunea, iertarea și solidaritatea față de semeni, speranța slavei veșnice, seninătatea mărturiei și liniștea în fața morții.
Audiție cu folos!
