S-au împlinit, sâmbătă, 71 de ani de la plecarea la cele veșnice a tânărului Valeriu Gafencu, unul dintre cei mai reprezentativi mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul regimului comunist ateu din România.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, în localitatea Sîngerei, județul Bălți (Basarabia).
În toamna anului 1941, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru că avusese legături cu Frăţiile de Cruce. Era student în anul 2 la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și avea vârsta de douăzeci de ani.
„Este unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”, l-a apărat la proces, fără succes, reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu.
Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin închisorile de la Aiud și Pitești.
Din cauza torturilor și a regimului bestial din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna într-o stare atât de gravă încât supraviețuirea sa timp de doi ani, până la 18 februarie 1952, ar putea fi considerată drept o minune.
Prețul rezistenței sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos și ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul său era, însă, mereu liniștit, luminos și zâmbitor.
„Nu există fericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutaţi de o realizaţi. Nu vă uitaţi la felul cum înţelege şi trăieşte lumea viaţa. Voi aveţi un îndreptar de viaţă – calea creştină – şi după acest îndreptar călăuziţi-vă paşii”, erau cuvintele tânărului mărturisitor.
