Maurice de Vlaminck – reprezentant principal al fauvismului

Pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali – alături de Henri Matisse, Andre Derain și Raoul Dufy – ai fauvismului, mișcare artistică din anii 1904 – 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. Acesta a fost Maurice de Vlaminck.

S-a născut la 4 aprilie 1876 în Paris, într-o familie de muzicieni. Tatăl lui – Edmond Julien de Vlaminck a fost profesor de vioară iar mama – Josephine Caroline – profesoară de pian. În 1879, familia s-a mutat în localitatea Vesinet, în apropierea Parisului. În 1882 a intrat la școala elementară din localitate, dar nu a avut decât rezultate mediocre. Tatăl lui i-a dat lecții de vioară, îndeletnicire cu care Maurice – printre altele – și-a câștigat mai târziu pentru un timp existența.

În anul 1893 a început să picteze împreună cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice a fost mai degrabă un autodidact; nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de artă și a refuzat să copieze operele maeștrilor pentru a nu-și altera propria sa inspirație, cum avea să afirme mai târziu.

În 1901, Vlaminck a văzut o expoziție a picturilor artistului postimpresionist Vincent van Gogh , la fel ca Derain și mulți alți tineri artiști, a fost impresionat de puternica perie a lui Van Gogh și de utilizarea culorilor intense, nenaturale. În același an, Derain l-a prezentat pe Vlaminck Henri Matisse .

Vlaminck a experimentat o culoare pură, intensă, extrasă direct din tub și aplicată în gropi groase. A expus cu Matisse și Derain în 1905 la Salon des Independants și la controversatul spectacol de grup de la Salon d’Automne . La ultima expoziție criticul i-a numit pe acești artiști fauves („fiare sălbatice”) ; el a considerat pânzele lor de culoare îndrăzneață, aplicate într-o manieră spontană și impulsivă, prea nerafinate. Vlaminck a preferat de obicei o paletă de culori primare, așa cum se vede în Chatou (1906).

Impresionat de o expoziție retrospectivă a Picturile lui Paul Cezanne în 1907, Vlaminck a început să imite opera artistului postimpresionist. A adoptat o paletă mai redusă și s-a orientat spre pictarea peisajelor cu compoziții solide . După Primul Război Mondial a părăsit Parisul și s-a mutat la țară, unde a pictat scene rurale într-un stil dramatic, dar manierat. De asemenea, Vlaminck a continuat să scrie poezie, ficțiune și memorii și a ilustrat o serie de cărți.

În anul 1925, a cumpărat reședința La Tourillière din Rueil-la-Gadeliere, unde a locuit până la sfârșitul vieții.

Maurice de Vlaminck a murit la 10 octombrie 1958.

 

Surse:

Pierre Mac Orlan: Vlaminck. André Sauret Edit.

Katalin De Walterskirchen: Catalogue raisonné de l’œuvre de Maurice Vlaminck, Flammarion.

Maïthé Vallès-Bled: Maurice de Vlaminck: Oeuvres 1900-1956. Ed. Celiv.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Maurice de Vlaminck - reprezentant principal al fauvismului
Loading
/
Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Cuvântul agheasmă în limba greacă înseamnă apă sfințită. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare şi Agheasmă Mică. În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnu­lui (5 şi 6 ianuarie), se...

Elena Farago (29 martie 1878 – 4 ianuarie 1954)

Elena Farago (29 martie 1878 – 4 ianuarie 1954)

Elena Farago vine pe lume într-o familie înstărită de origine greacă, binecuvântă de Dumnezeu cu șapte copii. Elena, născută Paximade, vede lumina zilei la data de 29 martie 1878 în Bârlad. Deși conform acestor câteva date biografice am putea spune că poeta a avut o...

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (Acatist), întâi stătător al ierarhilor, se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate...