Scriptura este cartea care te poarta spre orizontul atotștiinței divine, ți-l deschide, te uimește și te cucerește, ca prin credință să te înalți înspre El, alipindu-te de Dumnezeul Treime, prin Hristos. Este izvor al sfințirii și de aceea e Sfânta Scriptura, dar este în fapt Teofania care te cuprinde, te îmbrățișează și care ți se dăruiește plenar în Duh, aprinzând-te ca să zici: acum m-ai aprins și nu pot să nu ard! E o „scrisoare a dragostei divine” (Sf. Ioan Gură de Aur) ce te cheamă mereu mai la adânc în Dumnezeu (cf. Ps 41,9), prin Duhul Său. E cartea veșniciei, deoarece dincolo de literă și de cuvânt clocotește veșnicia. Să căutam și să privim dincolo de cuvânt, adică să medităm la clipele fericite în care Domnul se desprinde din slavă ca să ne înalțe în slavă. Să pășim, așadar, împreună cu El în El prin frângerea Emausului (Lc 24,30) și prin cea a Foișorului din Sion (Mt 26,26-28), euharistic. E scara spre înaltul Treimii.
Ți-a scris Domnul…
Ia și citește!
