„Voi sunteţi lumina lumii” (Miercuri, Săptămâna a VI-a după Paşti)

de | iun. 1, 2022

Evanghelia zilei: In 12, 36 – 47

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: până când aveţi Lu­mina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii. Acestea le-a zis Iisus şi, ducându-se, s-a ascuns de dânşii. Dar, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi: braţul Domnului cui s-a descoperit? De aceea nu puteau să creadă, pentru că iarăşi Isaia a zis: au orbit ochii lor şi s-a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi nici să înţeleagă cu inima, ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec. A zis Isaia acestea, fiindcă a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Însă şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar de teama fari­seilor nu mărturiseau, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă, pentru că ei au iubit slava omenească mai mult, decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis: cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu crede, nu-l judec Eu, căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.

„Voi sunteţi lumina lumii”

Nota dominantă a Evangheliei a patra este dimensiunea ei teolo­gică, fapt pentru care autorul ei este numit şi „Teologul”, adică „Cuvântă­torul de Dumnezeu”. Mesajul ei suprem este acela de a înfăţişa taina întru­pării Fiului lui Dumnezeu din iubire faţă de om, care venind în lume S-a făcut Lumina ce luminează în întuneric.

Vorbind despre misiunea ce o avea de îndeplinit, Mântuitorul spune: „Eu sunt lumina lumii”.[1] În aceeaşi accepţie, în Predica de pe Munte, adre­sându-se ucenicilor Săi, Domnul Hristos le arată rostul pe care-l au în lumea aceasta, anume de a o lumina. Dacă Hristos este Lumina lumii, creştinul are datoria de a fi şi el lumină a lumii:

„Voi sunteţi lumina lumii – spune Mântuitorul – nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi lu­minează tuturor celor din casă.” (Mt 5, 14 – 15).

Deci, pe de o parte, Mântuitorul zice: „Eu sunt lumina lumii”, iar pe de altă parte, vorbind cu ucenicii Săi, spune: „Voi sunteţi lumina lumii”. Nu este o contra­zicere între cele două afirmaţii. Iisus Hristos este lumina prin excelenţă, lumina necreată, dumnezeiască şi veşnică. Această lumi­nă, venind în lume, îl luminează pe tot omul care, împărtăşindu-se cu Hristos, devine purtător de lumină.

Unul singur este Lumina în Sine şi Lumina ca izvor pentru creaturi: Iisus Hristos. Citim în prologul Evangheliei a patra că:

„Dumnezeu-Cuvântul era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina lu­mi­nează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” (In 1, 4 – 5).

Această succesiune: Dumnezeu-Cuvântul – creaţie – viaţă – lumină – om – în­tu­neric arată o stare de fapt care a definit lumea la venirea Mântuitorului. Sfântul Evanghelist Ioan spune cu alte cuvinte că Fiul lui Dumnezeu a pătruns în imperiul răului şi a rămas biruitor.

Întunericul este înţeles şi trebuie înţeles în sens moral. Întunericul este iden­ti­ficat cu păcatul. Arhimandritul Iustin Popovici, în comentariul său la Epistolele Sfântului Ioan Teologul, spune că:

„Până la Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul era ca şi cum nu exista viaţă pe pământ. Căci ce viaţă este aceea când există moarte, când sfârşeşte în moarte? Nu este decât o moarte mereu amânată. Doar viaţa care nu moa­re, viaţa care nu se sfârşeşte în moarte e îndreptăţită să se cheme viaţă, viaţă care întrece moartea, viaţă care prin înviere se face POD către veşni­cie. Prin urmare «viaţă» este sinonim cu «viaţă veş­nică», iar a trăi în co­muniune cu Domnul Hristos, înseamnă a pătrunde în viaţa veşnică.”.[2]

Dacă Hristos nu este întru noi, nici noi nu suntem întru El, ci sun­tem în noi înşine sau în cel rău, în diavol, care este duşmanul mântuirii noastre. Spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în întâia sa epistolă sobornicească că:

„Oricine zice: L-am cunoscut pe El, dar nu-I păzeşte poruncile, acela min­cinos este şi adevărul nu este întru el. Dar cel ce-I păzeşte cuvântul, acela este întru iubirea Lui, căci după aceasta cunoaştem că suntem întru El. Aşadar, cel ce zice că rămâne întru El, dator este ca şi el să umble aşa cum Acela a umblat.” (1 In 2, 4 – 6).

Creştinii trebuie să devină modele de comportament. Dacă Hristos este Lu­mina lumii şi creştinul trebuie să dovedească, prin comporta­ment, că este lumina lumii.

La venirea Mântuitorului în lume, lumea prin iubirea ei faţă de pă­cat s-a identificat atât de mult cu răul, încât „rău şi „lumeau ajuns si­no­nime. În acest sens spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan:

„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru El.” (1 In 2, 15).

Creştinii sunt în lume, dar nu sunt din „lume”, ei trăiesc „în lume”, dar nu trăiesc „după lume”;[3] adică trăiesc în acest imperiu al întune­ri­cu­lui şi al păca­tului, dar nu se identifică cu el, pentru că prin Botez ei au devenit lumină, fiind pre­schimbaţi de Lumina lui Hristos care luminează tuturor.

Este o binecuvânate să putem spune că poporul român s-a născut creştin. Acest lucru se vede şi din moştenirea lingvistică pe care o avem, pentru că foarte multe cuvinte provin din limba greacă şi din limba la­ti­nă şi au conotaţii strict religioase. Cuvântul „lume”, de pildă, are o gene­ză aparte. În limba română acest cuvânt provine din latinescul „lumen, luminis”, care înseamnă „lumină”, pentru că orice spaţiu care-i defineşte pe creştini este o lume care luminează prin faptele ei, după cuvântul Mântuitorului Hristos:

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă fap­tele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Mt 5, 16).

Dacă Hristos prin venirea Sa a făcut lumină în întuneric, datori suntem şi noi, fiecare acolo unde trăieşte, să transforme lumea, să tră­ias­că asemenea unei făclii care luminează în întuneric şi întunericul nu poate s-o cuprindă, dimpotrivă, acest întuneric este obligat să primească lumină din lumina ei.

[1] In 8, 12.

[2] Arhim. Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul, p. 10.

[3] Mitr. Nicolae Mladin, Asceza şi mistica paulină, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 125.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
„Voi sunteţi lumina lumii” (Miercuri, Săptămâna a VI-a după Paşti)
„Voi sunteţi lumina lumii” (Miercuri, Săptămâna a VI-a după Paşti)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Sfânta Macrina, ocrotitoarea orfanilor

Macrina se naşte în anul 328, la Cezareea Capadociei, într-o familie bogată și foarte credincioasă, din părinţii - Vasile şi Emilia. Erau zece frați: 5 băieţi şi cinci fete, toți crescuți în iubirea lui Dumnezeu. Deși mamei sale, Emilia, i se arată în vis să îi pună...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 7)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 7)

Am văzut în emisiunile precedente că multilateralul Pavel Florenski,  teolog, filozof, preot ortodox, matematician, fizician și istoric al artei, avea ca duhovnic un ieromonah de o extremă simplitate, Părintele Isidor de la schitul Ghetsimani. În biografia dedicată...

Categoria Psalmilor Mesianici: Psalmul 67 (68)

Categoria Psalmilor Mesianici: Psalmul 67 (68)

Psalmul 67 este un imn al victoriei, compus de Regele David pentru a celebra biruința, obținută cu ajutorul lui Dumnezeu, prin care el recucerește Ierusalimul, ocupat în timpurile acelea de păgânii iebusiți. Acest imn era intonat cu scopul de-a celebra suirea...