„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile” (Miercuri, Săptămâna a XXXV-a după Rusalii)

de | feb. 23, 2022

Evanghelia zilei: Mc 14, 43 – 72; 15, 1

În vremea aceea, când vorbea Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda, unul din cei doispre­zece, şi cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, de la căpeteniile preoţilor, de la cărtu­rari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: pe care îl voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi, venind în clipa aceea, s-a apropiat de Dânsul şi I-a zis: Învăţătorule, În­vă­ţătorule, şi L-a sărutat. Iar ceilalţi au pus mâinile pe Dânsul şi L-au prins. Iar unul dintre cei ce stăteau lângă Dânsul, scoţând sabia, a lovit pe servi­torul arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi? În toate zilele am fost la voi în templu învăţând, şi nu M-aţi prins; dar toate acestea se fac ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi ucenicii. Iar un tânăr mergea după El, îmbră­cat cu o pânză de in pe trupul gol, şi l-au prins. Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol de la ei. Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor cu bătrâ­nii şi căr­turarii. Iar Petru de departe a mers în urma Lui, până înăuntru, în curtea arhiereului, şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc. Iar căpete­niile preoţilor şi tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie, ca să-L omoare, dar nu găseau; pentru că mulţi mărturiseau minciuni împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-au ridicat unii care au măr­turisit strâmb împotriva Lui, zicând: noi L-am auzit zicând aşa: Eu voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Atunci, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Dar El tăcea şi nu răspun­dea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul Celui bine­cuvântat? Atunci Iisus i-a răspuns: Eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Iar arhi­ereul, rupându-şi hainele sale, a zis: ce ne mai trebuie alte mărturii? Aţi auzit blas­fe­mia; ce vi se pare? Iar ei toţi L-au osândit că este vinovat de moarte. Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi  să-L bată cu pumnul şi să-I zică: prooroceşte! Iar slujitorii îl băteau cu pal­mele peste obraz. Pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului şi, văzân­du-l pe Petru care se încălzea, s-a uitat bine la el şi a zis: şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: nu ştiu şi nici nu înţeleg ce vrei să zici tu. Apoi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Dar slujni­ca, văzându-l, a început iarăşi să spună celor care stăteau acolo că şi acesta este dintre ei. Iar el iarăşi a tăgăduit. Însă peste puţin timp cei care stă­teau acolo au zis iarăşi lui Petru: cu adevărat că eşti dintre ei, căci eşti galileian şi vorbirea ta este la fel. Atunci el a în­ce­put să se blesteme şi să se jure: nu ştiu pe Omul acesta despre care-mi vorbiţi. Şi îndată a cântat a doua oară cocoşul. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul pe care i-l spu­sese Iisus: că, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a început să plângă. Şi dis-de-dimineaţă, căpeteniile preoţilor au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat.

„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”

Potrivit tradiţiei casa în care a avut loc Cina cea de Taină şi Pogo­rârea Sfântului Duh a fost casa Mariei din Ierusalim. Această Marie avea un fiu, care după Cină, când Domnul Hristos a ieşit împreună cu ucenicii Săi la Muntele Măslinilor, la un loc numit Ghetsimani, i-a urmat în­dea­proa­pe pe oaspeţii săi. Şi, citim la Sfântul Evanghelist Marcu că în mo­men­tul în care Domnul Hristos a fost prins, toţi ucenicii săi au fugit, dar „un tânăr mergea după El”.[1] Cu siguranţă tânărul L-a urmat pe Domnul Hristos din curiozitate, căci a fugit şi el atunci când a fost prins.

„Un tânăr – spune Sfântul Evanghelist Marcu – mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgân­­du-se din pânzătură, a fugit gol.” (Mc 14, 51).

Această mărturie o găsim numai la Sfântul Evanghelist Marcu, pentru că chiar el a fost tânărul în cauză. El l-a urmat pe Mântuitorul, în grădina Ghetsimani, atunci când Apostolii au fugit şi tot el a fugit atunci când a fost prins. S-a împlinit atunci un cuvânt pe care Mântuitorul în­suşi l-a spus Apostolilor la Cina cea de Taină:

„Toţi vă veţi sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile.»” (Mt 26, 31; Mc 14, 27).

Este important să spunem că Apostolii şi ceilalţi ucenici ai Domnu­lui nu au rămas în retragere. În Ghetsimani au fugit de frică să nu fie şi ei prinşi, însă, după ce au prins puţin curaj, se vor întoarce. Aşa îl găsim pe Apostolul Petru intrând în curtea arhiereului şi stând împreună cu slu­gi­le, încălzindu-se la foc, ca să vadă ce se va întâmpla cu Domnul Său. La fel, Apostolul Ioan, ucenicul pe care-l iubea Iisus, după ce Domnul Hristos fusese răstignit între doi tâlhari, stătea împreună cu Fecioara Maria lângă crucea Lui.

Dintre apostolii Domnului Hristos, doi au greşit foarte mult: Iuda, care L-a vândut cu treizeci de arginţi şi Petru, care L-a tăgăduit de trei ori. Dintre aceştia doar Petru a fost iertat şi a primit înapoi, după Învie­rea Domnului, vrednicia de Apostol, ajungând iarăşi ucenic al lui Hristos. Celălalt, Iuda Iscarioteanul, a rămas neiertat, pentru că a dez­nădăjduit şi s-a spânzurat.

Despre lepădarea lui Petru citim în Evanghelia după Marcu urmă­toarele:

„Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, şi vă­zându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzân­du-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus amin­te de cu­vântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori coc­o­şul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.” (Mc 14, 66 – 72).

Când şi-a cunoscut greşeala a ieşit afară din curtea aceea, adică s-a despărţit numaidecât de acea tovărăşie rea a slugilor. În Evanghelia după Matei ni se spune că Apostolul Petru, aducându-şi aminte de cuvântul Dom­­nului: „Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”,[2] s-a dus îndată la o parte şi, gândindu-se bine la ce a făcut, „a plâns cu amar”,[3] făcând din lacrimi un al doilea botez.[4]

O astfel de mărturisire cu lacrimi i-a folosit mult, pentru că mai târ­ziu, după Înviere, când Hristos l-a întrebat de trei ori: „Simone, fiul lui Iona. Mă iubeşti?”,[5] Petru a îndreptat prin cele trei răspunsuri ale sale cele trei lepădări de mai înainte.

Vorbind despre acest Apostol spunem că Domnul Hristos i-a schim­bat numele din Simon în Chefa, adică Petru, care în traducere înseamnă „piatră”. Acest lucru s-a întâmplat în Cezareea lui Filip după ce, la între­barea Domnului Hristos: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”,[6] Petru a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”.[7] Pentru acest răspuns Domnul Hristos i-a zis:

„Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.” (Mt 16, 17 – 19).

Deci Simon, fiul lui Iona, a primit un nume nou care arată că ceva s-a schimbat în omul cel vechi. Nume nou primeşte orice om la botez. De plidă un convertit îşi va schimba numele la botez, ca să indice prin acest nume o altfel de viaţă. Aşa a fost şi Saul din Tars, prigonitorul creştinilor, care după Botez se va numi Pavel şi va deveni „Apostolul neamurilor”. Dar nu numele mântuieşte. Trebuie să spunem că atâta timp cât suntem creştini, adică ai lui Hristos şi nu facem faptele Lui, nu răspundem la numele care l-am primit la Botez. Iar dacă am făcut păcate, trebuie să ne mărturisim cu lacrimi, ca să ne auzim iarăşi pomenit numele nostru.

[1] Mc 14, 51.

[2] Mt 26, 34.

[3] Mt 26, 75.

[4] Pr. Magist. Gheorghe A. Nicolae, Ţeluri morale în predicilie despre pocăinţă ale Sfântului loan Gură de Aur, în Studii Teologice, 1 – 2 / 1966, p. 92.

[5] In 21, 15 – 17.

[6] Mt 16, 13.

[7] Mt 16, 16; Mc 8, 29; Lc 9, 20; In 6, 69.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile” (Miercuri, Săptămâna a XXXV-a după Rusalii)
„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile” (Miercuri, Săptămâna a XXXV-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Despre muncă

Despre muncă

Munca este o realitate existențială a lumii în care trăim, fiindcă orice om ca să trăiască în această lume, are nevoie să muncească. Sfânta Scriptură este cât se poate de explicită când ne spune că în rai, Adam și Eva au fost puși pentru a păzi și a îngriji grădina...

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 1)

Cuvintele din limba română simplu, simplitate, simpleță, simplicitate își au rădăcina în latinescul simplex. Simplitatea, însușirea de a fi simplu presupune o lipsă de formalitate, de complicații. Un om simplu  nu cunoaște artificialitatea, afectarea, prefăcătoria....

Despre muncă

Despre răutate

Astăzi, răutatea oamenilor se exprimă prin indiferența prietenilor atunci când ești lovit din plin de o problemă de orice factură. Răutatea este cea mai pură formă de slăbiciune, deși oamenii răi cred că prin aceasta devin importanți și puternici. Răutatea este o...