Poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Acesta a fost Mihai Eminescu.
S-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al 7-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.
Și-a petrecut copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare s-a văzut cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).
Acesta a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
Cu toate că el a pornit cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” care a fost publicată într-o broșură, adevăratul său debut literar a avut loc în momentul în care revista Familia i-a publicat poezia ”De-aș avea” .
Poetul a avut o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kantși de teoriile lui Hegel.
Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia ”Critica rațiunii pure” , la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i-a cerut să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă.
După ce Mihai Eminescu a studiat la Viena și Berlin, acesta s-a întoars în ţară, unde a trăit la Iaşi între 1874-1877.
A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi “ și a continuat să publice în „Convorbiri Literare” creații literare precum Scrisoarea I, Scrisoarea a-II-a , Scrisoarea a-III-a și Scrisoarea a-IV-a precum și Luceafărul.
El a parcurs ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti.
Mihai Eminescu s-a stins din viaţă la 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Şuţu. A fost înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.
Mihai Eminescu a fost un adevărat fenomen în ceea ce privește poezia românească.A creat adevărate opere de artă, care ne surprind și acum prin naturalețea și sensibilitatea lor.
Autor: Cătălin Onicaș
