“Cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera” (9, 6) le spune apostolul Pavel creștinilor din Corint, îndemnându-i, în felul acesta, să fie cu inimă largă, în contextul strângerii de ajutoare materiale pentru creștinii din Ierusalim, care treceau printr-o amplă prigoană din partea iudeilor, al căror prim mucenic a fost sfântul Ștefan (Fapte 7, 54-60). Renumita colectă s-a întreprins de către apostolii Barnaba și Pavel, în special în regiunile Ahaia și Macedonia (2Corinteni 9, 1-4), iar corintenii erau strict vizați căci Corintul era capitala economică și administrativă a regiunii Ahaia. Sfântul Pavel le oferă instrucțiuni clare despre cum să se desfășoare colecta în prima sa epistolă (1Corinteni 16, 1-4), iar acum revine asupra subiectului, deoarece a aflat despre gestul unora, dintre corinteni, de a nu contribui cu aproape nimic la fondul misionar. De aceea spune că “cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera” (9, 6). Mai multe detalii, despre această primă mare dovadă de filantropie creștină, se pot vedea în textele din Fapte 24, 17; Romani 15, 26-28; 2Corinteni 8-9; Galateni 2, 10.
