Mironosiţele la mormânt între cuvânt și reprezentarea iconografică

de | mai 3, 2021 | Eseu

În iconografia răsăriteană evenimentul crucial din istoria mântuirii, cel al Învierii Mântuitorului Hristos sau al Pogorârii la iad este tâlcuit artistic în câteva variante. Prima dintre acestea cunoscută și sub numele de Anastasis ni-l înfățișează pe Iisus, călcând pe ușile sfărâmate ale iadului, având brațele deschise și ridicându-i pe protopărinții noștri Adam și Eva din iad, ei fiind înconjurați de câțiva profeți.

Cea de-a doua viziune iconografică ni-l arată, plutind deasupra mormântului deschis și susținând un stindard triumfător, în vreme ce la baza pietrei tombale se văd soldații încă dormind.

O a treia variantă este întâlnirea dintre Hristos cu Maria Magdalena, iar cea de-a patra este cea a prezenței Sfinților Petru și Ioan la mormânt alături de Magdalena.

Cea de-a cincea versiune este imaginea iconică în care se vizualizează cele trei Marii în dialogul compozițional și plastic cu îngerul Domnului.

Istorisirea acestei redări se găseşte, atât în Evanghelia apocrifă a lui Nicodim, cât şi în cea canonică a Sfântului Apostol Marcu unde ni-se prezintă convorbirea purtată între cele trei femei şi îngerul de la mormânt (Marcu 16, 1-8).[1]

Compoziţia este clasică şi relativ simplă, diferă doar numărul îngerilor, astfel: la Sfinţii Evanghelişti Matei şi Marcu sunt doi, în vreme ce la ceilalți, Luca şi Ioan este doar un singur vestitor divin.

Dionisie din Furna în binecunoscuta sa carte, Erminia picturii bizantine ne menționează scena: Mormânt deschis şi un înger, purtând veşminte albe şi şezând pe acoperământul mormântului, ţine cu o mână o suliţă, iar cu cealaltă arată, înăuntru în mormânt, giulgiul şi năframa; şi purtătoarele de miruri, înaintea lui, ţinând miresmele[2].

Descrierea călugărului atonit este conformă cu relatarea biblică. Prezența îngerului cu veșminte albe ca zăpada, precum a Mariei Magdalena și a celeilalte Marii confirmă existența mormântului gol, dar și a cutremurului de dinaintea întâlnirii (Matei 28,5).

La toți Sfinții Evangheliștii este subliniată, în mod special prezența nemijlocită la mormânt a Mariei Magdalena, în raport cu absența Fecioarei Maria, detaliu ce pare să fie elucidat la Evangheliștii Matei (27, 56) și Ioan (19, 27).

În unele icoane ne sunt reprezentate, pe de o parte, cele trei femei purtătoare de mir, pe când în partea opusă, îl vedem pe înger, şezând pe cealaltă latură a mormântului gol al lui Iisus.

Îngerul în veşminte luminoase le arată giulgiul şi mahrama, aflate în locuri diferite, ilustrând textul evanghelic: Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc (Ioan 20,7).

Semnificativ este faptul că în secolul al XII-lea o altă compoziţie a fuzionat cu cea prezentată mai înainte, ea poartă numele de Arătarea lui Hristos Mariei Magdalena sau Noli me tangere (Ioan 20,17), (Nu mă atinge), în anumite cazuri aceste două scene sunt pictate într-o singură compoziţie monumentală.

Tema Învierii Domnului sau a Coborârii la iad a comportat o multitudine de producții iconografice ea regăsindu-se, atât în Răsărit, cât și în Apus. Pregnant în pictura bizantină s-a conservat și impus o schemă compozițională simetrică, avându-L în centru pe Hristos cel înviat și în cele două părți, Adam și Eva, însoțiți de Patriarhii Vechiului Testament împreună cu Proorocul Ioan Înaintemergătorul Domnului. …iar Hristos, având împrejur nemărginită lumină şi mulţi îngeri, calcă pe ele, cu dreapta ţinând [de mână] pe Adam, iar cu stânga pe Eva. Şi de-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-L pe Hristos; şi lângă el David şi alţi drepţi, şi împăraţi cu cununi şi cu coroane; iar de-a stânga proorocii: Iona, Isaia, Ieremia, şi dreptul Abel, şi mai mulți, toţi cu cununi (în jurul capului)[3].  Iadul cu porțile sfărâmate, cu lacătele rupte și cu imaginea diavolilor pare să semene cu detaliul Ghenei din tema Judecății Finale.

Influențată de stilul Renașterii și a Barocului, icoana postbizantină (în unele cazuri) a adoptat, târziu și redactarea cu Iisus ridicându-se din mormânt înconjurat de soldații încă buimăciți de lumina străfulgerătoare a minunii. Mormânt deschis puțintel, și doi îngeri, cu veșminte [albe] strălucitoare, șezând la marginea mormântului; și Hristos, călcând deasupra acoperământului mormântului și binecuvântând cu mâna dreaptă, ține un steag cu crucea de aur; și mai jos de el, ostași: unii fugind, alții zăcând pe pământ ca [niște] morți; și se văd de departe [femei] putătoare de miruri [ținând în mâini năstrăpi cu miresme] [4].

Conform textului scripturistic acest eveniment nu a fost văzut de nici un păzitor al mormântului, Evangheliile accentuând momentul imediat următor al întâlnirii lui Petru și Ioan cu Maria Magdalena și a celor trei mironosițe cu vestitorii divini.

Mironosițele la mormânt,  frescă, 1235, Mănăstirea Mileševa, Serbia

Revenind la tema propusă cea a prezenței mironosițelor la mormânt, reținem una dintre cele mai frumoase redacări iconografice, mult îndatorate textului sscripturistic.  În fresca Mironosițele la mormânt, numită și Îngerul Alb, ce datează din 1235 se observă în planul median, vestitorul divin în proporții grandioase ce stă așezat pe mormânt. Piatra este redată asemenea unui paralelipiped sugerată în perspectivă inversă, fiind colorată în nuanțe de roșu și alb asemănătoare marmurei. Îngerul Domnului are cele două aripi monumentale asimetrice; cea stângă îndreptată în jos și cealaltă, cea dreaptă  ridicată, încadrându-le prin măreția și grandoarea ei pe femeile venite dis-de-dimineață la mormânt. Semnificativ este și chipul său plin de viață și expresie cu ochii îndreptați spre privitor. Cu mâna sa stângă susține un sceptru înalt, simbol al ierahiei sale, în vreme ce mâna dreaptă o are îndreptată către giulgiul Mântuitorului, arătându-l. Lințoliul alb este reprezentat vertical, poziționat fiind într-o nișă, amintind de faptul că el a susținut trupul Mântuitorului. De partea opusă se vizualizează cele două Marii cuprinse de frică la vederea îngerului în straie strălucitoare. Verdele stins și roșul oxid definesc tunicile ample ce învăluie trupurile delicate ale mironosițelor.

La baza mormântului se văd soldați dispuși ca într-o friză. Ei sunt pictați în proporții mai mici decât celelalte personaje, fiind sugerați ca îngreunați de somnul nopții.

Întreaga scenă cu figuri și recuzita de ansamblu este plasată pe un fond colorat în nuanțe de ocru ce conferă unitate stilistică și armonie.

Pătrunși de tainica întâlnire cu chipul surâzător al Arhanghelului Gavriil (căci așa este tâlcuit după unii exegeți îngerul cu veșminte ca zăpada) și noi astăzi, alături și împreună cu purtătoarele de miruri suntem prezenți înaintea tainei divine, așteptând să-L vedem pe Mântuitorul Hristos înviind din mormântul întunecat al sufletelor noastre și dăruindu-ne viața veșnică prin Învierea Sa.

Propovăduirea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului și lepădând osândirea cea strămoșească, Apostolilor lăudându-se au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă. (Troparul Învierii, glas 4)


[1] Gerhard Maier, Evanghelia după Marcu, v. 3, Ed. Lumina lumii, Korntal, 1999, p. 613.

[2] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 117.

[3] Dionisie din Furna, Erminia bizantine, p. 117.

[4] Ibidem, p. 117.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Importanţa rugăciunii | Începutul Triodului

Importanţa rugăciunii | Începutul Triodului

„Vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul zicând: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»” (Luca 18, 13) Intrăm într-o perioadă specială din Anul Liturgic: începe perioada Triodului. Aceasta ţine zece săptămâni, până...

Pr. Nicu Dumitrașcu, Cele șapte personalități de la Niceea (325) – rolul lor în cadrul primelor frământări ecumenice majore ale lumii creștine, Ediția a III-a revizuită, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2019.

Pr. Nicu Dumitrașcu, Cele șapte personalități de la Niceea (325) – rolul lor în cadrul primelor frământări ecumenice majore ale lumii creștine, Ediția a III-a revizuită, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2019.

Cu certitutine, părintele profesor universitar dr. Nicu Dumitrașcu este unul dintre teologii români cu cea mai mare vizibilitate în spațiul Occidental. Întrucât în ultima vreme a publicat cu precădere texte în străinătate, în limbi de circulație internațională, la...

Mai multe din Eseu
Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Maica Tereza de Calcutta scria: „Iisuse scump, ajută-mă să răspândesc lumina Ta oriunde merg. Umple-mi inima cu Duhul Tău și cu viața Ta… Luminează prin mine și fii prezent în mine, astfel încât orice suflet cu care intru în...

Sfântul Nicolae Velimirovici – un propovăduitor al vremurile actuale

Sfântul Nicolae Velimirovici – un propovăduitor al vremurile actuale

Sfântul Nicolae Velimirovici, meditând la cuvântul Evangheliei, notează: „Precum patru râuri au udat pământul Raiului, tot la fel cele patru sfinte Evanghelii dau apă vie vieţilor oamenilor în toată vremea. Evangheliile nu sunt o carte, ci o putere: o putere care...

Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii

Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii

În secolul XX, sufocat de atrocităţi şi ideologii devastatoare, pronia lui Dumnezeu a vegheat căutarea spirituală a poporului dreptcredincios prin călăuzirea excepţională a unor mari Părinţi duhovniceşti, câţiva dintre ei deja canonizaţi. Cuviosul Paisie Aghioritul,...

Pelerini în Rusia

Pelerini în Rusia

Întâlnirea cu spiritualitatea şi cultura altor popoare creştine, cu locurile lor sfinte şi personalităţile lor emblematice, a constituit mereu pentru pelerini un prilej de îmbogăţire interioară. Această constatare este valabilă cu atât mai mult în cazul întâlnirii cu...

Moment istoric și responsabilitate

Moment istoric și responsabilitate

În vorbirea ce o are privind soarta Sodomei, Dumnezeu făgăduiește să cruțe cetatea păcătoasă în caz că pe cuprinsul ei ar viețui „zece drepți”. Ca toate cele aflate în Sfânta Scriptură, și această împrejurare are o dublă semnificație, una literară, faptică, și una...

Demonul cicălitor al nimicurilor

Demonul cicălitor al nimicurilor

E atât de banal și de frecvent încât e foarte greu de numit. El îi insuflă și îi desumflă pe cei care, atenți la detalii inutile, adică înrobiți de lumea aceasta, cred că au dreptul și dreptatea de a face mereu observații altora. Acest demon e un drac pisălog,...