Mitropolitul Andrei: „Astăzi Proorociile şi toate Scripturile…” – Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului 2019

de | dec. 18, 2019 | Mitropolitul Andrei - Articole

†ANDREI

Din harul lui Dumnezeu

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

 

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi dreptmăritorilor creştini din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului,

Har, pace şi bucurie de la Mesia Hristos, Cel născut în iesle jos,

iar de la noi binecuvântare

 

„Astăzi Proorociile şi toate Scripturile … ”

 

Iubiţi fraţi şi surori,

Când magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, la cumpăna dintre ere, şi întrebau insistent unde este „regele Iudeilor, Cel ce S-a născut!” (Matei 2, 2), cărturarii poporului au găsit răspunsul în Sfintele Scripturi: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: «Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel»” (Matei 2, 6).

Acest adevăr vestit de Sfintele Scripturi l-au preluat şi colindele noastre: „Astăzi proorociile şi toate scripturile / Despre Mesia Hristos, toate s-au plinit frumos[1]. Era anul 753 de la întemeierea Romei, care devine anul 1 al erei creştine, calcul pe care l-a făcut Sfântul Dionisie Exiguul, de loc din Dobrogea.

Timpul, locul şi felul în care S-a născut Domnul Hristos îl aflăm din Sfintele Scripturi, din Biblie, care este „Cartea Cărţilor”. Proorocul Miheia, care a trăit cu peste 700 de ani înainte de venirea lui Hristos, zice în proorocia lui: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei”(Miheia 5, 1).

Şi celelalte fapte mântuitoare sunt cuprinse în Sfânta Scriptură. Rolul ei în viaţa sprituală a omenirii este unic. Biblia ocupă un loc de excepție în viaţa omenirii, este „Cartea prin excelenţă, Cartea Cărţilor, Cartea Sfântă, Sfânta Scriptură, Cartea vieţii, Cartea luminii, Cartea mântuirii, Cartea înţelepciunii eterne, Cartea inspirată de Dumnezeu[2].

Spune același autor că „Biblia este mărturia revelaţiei divine în momentele ei istorice, cartea peste care nu se poate trece fără interes, cea mai monumentală operă din care ştim, cunoaştem şi conclude că Dumnezeu a vorbit oamenilor[3].

Sfânta Scriptură a avut şi are un rol deosebit şi pentru neamul nostru românesc. Noul Testament de la Alba Iulia din 1648 şi Biblia de la Bucureşti din 1688, pe lângă faptul că au avut un rol duhovnicesc de execepţie, au avut şi din punct de vedere cultural şi lingvistic o valoare însemnată. Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna, vorbind despre Noul Testament de la 1648, scria: „Limba Bibliei pentru un popor numai odată se poate face; dacă s-au învins piedica cea mare a traducerii credincioase şi înţelese şi dacă poporul au primit limba aceia aşa zicând în însăşi fiinţa sa; atunci următorii n-au de a face alta, ci numai a o reînnoi şi îndrepta aşa după cum ar fi reînnoit şi îndreptat traducătorul cel dintâiu al limbii de ar fi trăit pînă în veacurile lor[4].

Şi nu numai pentru poporul nostru are Sfânta Scriptură un rol deosebit, ci pentru toate popoarele lumii. Părintele Ilarion Felea zice: „Biblia renaşte, civilizează şi înalţă popoarele. Statele Unite ale Americii sunt formate din colonişti plecaţi din Europa cu Biblia în mână. Cartea aceasta a transformat milioane de oameni, a vărsat în inimile lor energii morale, care în puţine veacuri au ridicat Statele Unite la o civilizație fără precedent în istoria omenirii[5].

Din Sfânta Scriptură ne hrănim spiritual, luăm cunoştinţă de învăţătura Domnului Hristos, care S-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Nici o altă carte nu a cucerit admiraţia şi elogiile pe care le-a cucerit Sfânta Scriptură. Pe bună dreptate se subliniază faptul că „s-au scris nenumărate poezii frumoase, dar poezia psalmilor e neîntrecută; s-au scris multe cărţi de filosofie, dar cărţile de înţelepciune ale Bibliei sunt neîntrecute; s-au scris biografii alese, dar Evangheliile sunt neîntrecute[6].

Iubiţi credincioşi,

Experienţa duhovnicească a multora ne face şi pe noi să realizăm cât de importantă este citirea Sfintelor Scripturi şi punerea lor în practică. Un credincios i-a cerut Sfântului Antonie cel Mare un program de viaţă creştină, iar el i-a zis: „Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să-L ai înaintea ta totdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi ori în ce loc vei şedea, să nu te mişti degrabă[7]. Aşadar, în tot ce facem să avem mărturie din Sfânta Scriptură.

Sfântul Vasile cel Mare zice: „Fiecăruia îi este de lipsă a se învăţa din Scriptură cele ce sunt de trebuință spre întărirea credinţei[8]. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: „Apărare mare împotriva păcatelor este citirea Scripturilor, iară mare pierzare este neştiinţa acestora. Din neştiinţa Scripturilor s-au introdus eresurile, s-a început viaţa neînfrânată, şi toate cele de jos cu cele de sus s-au amestecat[9].

În vremurile mai apropiate de noi, Sfântul Serafim de Sarov ne mărturiseşte: „Eu, smeritul Serafim, cercetez zilnic Evanghelia. Lunea citesc pe Sfântul Matei de la început la sfârşit, marţea, pe Sfântul Marcu, miercurea pe Sfântul Luca; joia, pe Sfântul Ioan; celelalte zile le împart între Faptele Apostolilor şi Epistolele Apostolilor. Şi nu las să treacă nici o zi fără să citesc şi tălcuiri de la sfinţi. Prin aceasta nu numai sufletul, ci şi trupul meu se bucură şi se umple de viață, căci stau de vorbă cu Domnul. Păstrez în minte viaţa şi pătimirea Lui, slăvind zi şi noapte pe Mântuitorul meu şi aducându-I mulţumire pentru toate milele Sale, pe care le revarsă asupra oamenilor şi asupra mea nevrednicul[10].

Citirea Sfintelor Evanghelii este necesară, iar cuvintele citite trebuie studiate până ce ele „devin substanța sufletului nostru; numai atunci va deveni posibilă împlinirea constantă şi dreaptă a poruncilor Evangheliei, aşa cum cere Domnul… Domnul vine în inima celui ce-I împlinește poruncile, și El face din această inimă un templu și o casă a lui Dumnezeu și El se arată în acest templu[11].

Sfânta Scriptură rămâne cea mai importantă carte din lume. Ea este tipărită în milioane de exemplare și-n toate limbile. Dacă pentru cei secularizați are doar o importanță culturală, pentru noi are, întâi de toate, o importanță duhovnicească, are rolul de a ne schimba sufletește pentru că e cuvântul revelat de Dumnezeu.

Unul dintre traducătorii ei în limba română din vremurile moderne este Gala Galaction. Acesta constata că, pe vremea lui, Biblia este prea puțin citită: „Dacă îngerii Domnului ar voi să facă printre noi un control de sărbători și să cerceteze – pentru informarea noastră – câți români vor citi câteva pagini din Sfânta Evanghelie: rezultatul ar înveseli adâncurile iadului și pe toți cei ce sălășluiesc în ele! Cartea cea mai puțin răspândită și cea mai puțin citită, la noi, în vremea de față, este Biblia. Cum am putea să ne închipuim, în mediul și-n casele noastre…: tata sau bunicul, stând, cu Biblia deschisă, sub lumina lămpii și citind celor ce fac roată în jurul lui Evanghelia Nașterii Mântuitorului!…[12].

Am vrea să credem că actualmente lucrurile stau mai bine. Diortositorul Ediției Jubiliare a Sfintei Scripturi, Mitropolitul Bartolomeu Anania, referindu-se la Biblie zice: „Biblia e Cartea care cuprinde Cărțile. Biblia, așadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelență, singură și singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice Bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăși rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni și prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărți”[13].

Iubiți frați și surori,

Și-n vremurile moderne Sfânta Scriptură are puterea de a converti sufletele oamenilor la Dumnezeu. Inginerul Gheorghe Marinescu, om credincios, are o discuție cu un respectabil om de știință. Acesta, văzând Biblia pe masa inginerului, s-a mirat că-și mai pierde vremea cu o asemenea lectură. Inginerul, la rândul său, l-a rugat ca măcar din curiozitate să citească această Carte. Rezultatul? Peste vreo două luni omul de știință s-a convertit[14].

Scriitorul Dostoievski, fiind întemnițat și în drum spre Siberia, a primit de la niște femei credincioase o Evanghelie, singura carte admisă în penitenciar. În anii săi de încarcerare a studiat cu mult interes această Carte, care l-a impresionat profund și n-a mai părăsit-o toată viața. Pe lângă faptul că i-a marcat toate operele, această Carte a fost singura avere pe care a lăsat-o fiului său cu două ore înainte de moarte[15].

Exemple am mai putea da multe, dar considerăm că sunt de ajuns. Am plecat de la faptul că atunci când magii erau interesați de locul nașterii Domnului Hristos, cărturarii poporului au găsit răspunsul în Sfânta Scriptură. La cele mai importante întrebări ce frământă omenirea și astăzi, răspunsurile le găsim în Cartea Sfântă. Aici aflăm cine ne-a creat, care-i rostul nostru pe pământ și care-i ținta finală. Anul care se încheie, pe lângă faptul că, urmare a hotărârii Sfântului Sinod, a fost dedicat Satului românesc, în același timp, ne-a adus aminte de doi mari patriarhi care au tradus, tipărit și iubit Scripturile: Patriarhul Nicodim Munteanu și Patriarhul Iustin Moisescu.

De aceea, cu insistență, vă sfătuim ca în toată casa de creștin să existe Sfânta Scriptură și zilnic să citim măcar un capitol, două, din Sfânta Carte, cu predilecție din Noul Testament. Urarea pe care v-o facem este inspirată din colindele noastre: „Acum te las, fii sănătos, / Și vesel de Crăciun. / Dar nu uita când ești voios, / Creștine să fii bun![16].

Vă urăm din tot sufletul ca sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei să le petreceți cu bucurie și la toate mesele să fie inimi vesele!

Întru mulți ani!

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului


[1] Profesor Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 50.

[2] Ilarion V. Felea, Religia Iubirii, Editura „Diecezană”, Arad, 1946, p. 347.

[3] Ibidem, p. 361.

[4] Biblia lui Şaguna, Sibiu, 1856, p. VI-VII. 

[5] Ilarion V. Felea, Religia Iubirii, p. 361.

[6] Ibidem, p. 347.

[7] Patericul, Alba Iulia, 1990, p.8.

[8] Biblia, Sibiu, 1858, p. XX.

[9] Ibidem.

[10] Cf. Anthony Coniaris, Introducere în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe, Ed. Sofia, Bucureşti, 2011, p. 199.

[11] Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile Ospăţului, Editura Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, 1996, p. 11

[12] Gala Galaction, Ziua Domnului, EIBMBOR, Bucureşti, 1958, p. 321.

[13] Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi, Biblia, EIBMBOR, Bucureşti, 2001, p. 7.

[14] Ilarion Felea, Religia Iubirii, p. 358.

[15] Pr. Ştefan Dobra, Dostoievski. Viaţa şi opera, în Revista „Fântâna Darurilor”, ianuarie 1938, Bucureşti, p. 21.

[16] Ioan Brie, Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 74.

 

Ultimele articole

Cei bolnavi vin cu credinţă, încărcaţi de suferinţă

Cei bolnavi vin cu credinţă, încărcaţi de suferinţă

„Rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui”.  (Iacov 5, 15) Cu nostalgie îmi aduc aminte că, din tinereţea mea, la praznicul Adormirii Maicii Domnului făceam pelerinaj pe jos, dimpreună cu mulţi...

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Un Patriarh harismatic pentru vremuri atipice

Pe 22 iulie 2020, Părintele Patriarh Daniel împlinește 69 de ani. De aici, din Cluj, de lângă zvelta catedrală ridicată de episcopul Nicolae Ivan, gândurile noastre bune se îndreaptă către Preafericirea Sa, iar pe Bunul Dumnezeu Îl rugăm să-i dăruiască ani mulți cu...

Încă o dată despre Biserică

Încă o dată despre Biserică

Biserica este aşezământul sfânt întemeiat de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor. Biserica ia fiinţă „prin iradierea Duhului Sfânt din trupul lui Hristos în celelalte fiinţe umane, lucru care începe la Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli,...

„Frânghia de nisip”

„Frânghia de nisip”

Este o poveste, care la vremea ei a fost culeasă de V.A. Urechia, cu un tâlc moral aparte. O rezumăm şi dorim ca cei ce se simt vizaţi să mediteze adânc la ea. Undeva, nu ştim locul şi timpul, a existat o ţară în care tinerii la un moment dat au considerat că bătrânii...