Mitropolitul Andrei: Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ocrotească pe copii și să le dea sănătate părinților ca să-i poată crește bine

de | iun. 1, 2020 | Actualitatea religioasă

Cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a trasmis, la Radio Renașterea, un mesaj tuturor copiilor și părinților din Mitropolia Clujului.

Smerenia și curăția sufletului sunt virtuțile pe care noi, toți, pentru a ne mântui, trebuie să le învățăm de la copii, spune Părintele Mitropolit, pornind de la două exemple din Sfânta Scriptură:

Sfânta Scriptură, în mai multe locuri, ne pune la suflet cuvinte pline de multă înțelepciune referitoare la copii. Citim în Evanghelia Sfântului Matei că s-au apropiat ucenicii de Domnul Iisus Hristos și i-au zis: „Cine este mai mare în Împărăția Cerurilor?” Iată ce le răspunde Domnul Iisus Hristos: „Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: de nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor! Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor, și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintre aceștia mici care cred în Mine, mai bine ar fi să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării!” (Mt. 18,2).

Acesta este un loc din Sfânta Scriptură, în care ne sunt puși în față copilașii, cu sufletul lor curat, care vor fi mari în Împărăția lui Dumnezeu.

Un alt loc din Sfânta Scriptură în care ne întâlnim cu sfințenia pruncilor și cu inima lor curată, este cel din cartea Susanei, din Vechiul Testament. Susana, o femeie credincioasă, a fost acuzată pe nedrept de păcătoșenie și condamnată la moarte. Cine a salvat-o? Tânărul Daniel, pruncul Daniel. Citim începând cu versetul 42: „…și strigând cu glas mare Susana a zis: Dumnezeule cel veșnic, cunoscătorul celor ascunse, care știi toate mai înainte de a se face, Tu știi că minciuni au spus ei asupra mea și iată, mor nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceștia asupra mea. Și a auzit Dumnezeu glasul ei și când o duceau să o piardă, a deșteptat duhul într-un prunc tânăr, căruia îi era numele Daniel. Și a strigat pruncul cu glas mare: Curat sunt eu de sângele acesteia! S-a întors tot poporul la el și a zis: Ce înseamnă aceasta? Și el stând în mijlocul lor a zis: Oare așa de nebuni sunt toți fii lui Israel? Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, toți ați osândit pe fata lui Israel”. Urmarea? S-a cercetat problema și Susana a fost salvată.

În lumea copilăriei nu există rău. Gândurile copilului sunt sincere. Copilul îi vede pe toți egali și relațiile cu semenii nu-i sunt pervertite de prejudecăți. Tocmai aceste virtuți îi sunt bogăția, exemplifică Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, citând din Nichifor Crainic:

Un text care mie îmi este foarte drag e cel din Nostalgia Paradisului, scrisă de Nichifor Crainic. Referitor la prunci, este un citat pe care nu ar trebui să-l uităm: „Care este lucrul pruncilor? Iată răspunsul:  pruncul de se va bate, plânge, și împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură, dacă va fi ocărât nu se mânie, dacă va fi slăvit nu se înalță, dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește, dacă vor lua ale lui, nu se tulbură, dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se întristează. Dacă este bogat, nu cugetă înalt. De va vedea muiere, nu o poftește, dulceață sau grijă nu-l stăpânește. Pe nimeni nu judecă, peste inimă nu domnește, nimănui nu zavizduiește. Nu se înalță în ceea ce nu știe, nu ia în râs pe cei de aproape. Vrajbă nu are cu cineva. Nu se fățărnicește, nu caută cinstea lumii acesteia, nu caută să adune bogăție, nu iubește iubirea de argint, nu-i obraznic, nu iubește pricirea, nu învață cu patimă, nu poartă grijă pentru ceva. De-l va dezbrăca nu se întristează, nu ține voia sa, nu se teme de foamete, nici de făcătorii de rele, nu se teme de fiară, nici de război. De se face prigoană, nu se tulbură. Aceasta e icoana copilului!”

Cu prilejul acesta deosebit, când se sărbătorește Ziua Copilului, cu prilejul lui 1 iunie, Îl rugăm pe Dumnezeu să-i ocrotească pe toți copilașii din eparhia noastră și, de ce nu, din țara noastră. Să-i ocrotească, să-i binecuvinteze, să-i crească mari și cuminți și credincioși, și să le dea sănătate părinților lor ca să se bucure văzându-i cum se realizează copilașii lor! La mulți ani copilași din toată eparhia și mitropolia noastră!

 

În România, Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită la data de 1 iunie, ca şi în alte aproximativ 50 de ţări. Totodată, peste alte 100 de ţări celebrează o zi a copilului la date diferite.

Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în 1925, la Conferinţa mondială pentru bunăstarea copiilor de la Geneva, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a stabilit în 2009 ca prima duminică din luna iunie să fie dedicată în Patriarhia Română tuturor mamelor, taților și copiilor acestora care sunt crescuți și  educați în lumina credinței în Dumnezeu.

Ultimele articole