Mitropolitul Antonie Bloom despre bucuria de a fi în Liturghie şi despre puterea rugăciunilor pentru morţi

de | oct. 29, 2022

Pe ce se bazează părerea Bisericii potrivit căreia cei morți sunt neputincioși și că, pierzându-ne trupul fizic, ne îndepărtăm atât de tare de Dumnezeu încât nu mai putem ruga să ne ajute?

Spune Mitropolitul Antonie Bloom: „Cred că această întrebare are două părți, în primul rând, partea referitoare la neputința răposaților, iar în al doilea rând îndepărtare de Dumnezeu. Neputință există, iar îndepărtarea nu poate fi. În romanul „Frații karamazov” al lui Dostoievski, există între notițele starețului Zosima un capitol intitulat „Despre iad”. În acest capitol minuscul, Dostoievski definește iadul astfel: „locul unde totul este prea târziu, prea târziu să crezi în fața evidenței, prea târziu să mai lucrezi după legea iubirii, când ți se aruncă în ochi realitatea că nu există nici viață și nici mântuire decât în limita legii iubirii. În fața evidenței care s-a descoperit, e deja târziu să crezi, e târziu să-ți manifești iubirea.”

Și apare întrebarea, ce putem face cu această neputință? Omul stă față în față cu ceea ce este el, se vede așa cum este, își vede depărtarea de Dumnezeu, mai mare sau mai mică, și îndepărtarea de oameni din pricina lipsei iubirii.

De asemenea, vede că viața sa s-a împletit cu viața altora, uneori până într-un mod groaznic. Dar ce poate face? Da, el poate cere milă, poate conștientiza starea sa, dar ajutorul trebuie să-i vină de undeva și poate veni numai de la mila lui Dumnezeu. Dar mila lui Dumnezeu nu reprezintă neadevărul lui Dumnezeu, nedreptatea, sau o slăbiciune lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne spune atât de concis, clar și de drept că nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, ceva trebuie să se întâmple cu omul ca să i se deschidă calea.

Și iată că în fața sa se deschide o altă posibilitate. Pământul este încă pământ, iar pe el trăiesc oameni prin viața cărora a trecut și care, foarte posibil, nici nu știu cum îl cheamă, dar asupra cărora rămas amprenta personalității sale. Tocmai oamenii aceștia îl pot ajuta. Cu ce anume? Noi ne putem ruga pentru cei adormiți. Bineînțeles, nu ne rugăm ca Dumnezeu să procedeze nedrept cu ei, să le ierte ceea ce nu merită iertare, să-i ierte pe oameni în circumstanțe care nu permit iertare, dar rugăciunea noastră ne spune despre un singur lucru: oricât de păcătos ar fi, chiar oricât de criminal, omul acela a lăsat în viața sa măcar un singur om cu iubire pentru el. Dacă cineva se roagă pentru el, înseamnă că iubirea este vie și rugăciunea noastră trebuie să fie mărturia ei. Tocmai de aceea îl ținem minte pe omul acesta, nu numai cu memoria minții, ci și cu memoria inimii, pentru că omul acesta a semănat în sufletul nostru o sămânță de iubire pentru sine, dar poate și un colț de iubire ne-a deschis inimă, minte, ochii și mâinile noastre.

Rugăciunea aceasta își împlinește scopul pe deplin numai atunci când nu se limitează numai la cuvinte. Nu este de ajuns numai să ne aducem aminte despre date fixe, să se slujească Parastase pentru el și să ne mulțumim cu aceasta. Dacă omul a trăit pe pământ, și a trăit în zadar, viața sa trebuie să continue cumva în noi, în viața noastră. Fiecare exemplu al binelui, dreptății, frumuseții pe care l-am primit de la omul acela trebuie să capete trup, să devină realitate concretă, astfel încât tot binele care a fost în el să continue să lucreze pe pământ prin noi. 

 

 

Cult și Cultură
Cult și Cultură
Mitropolitul Antonie Bloom despre bucuria de a fi în Liturghie şi despre puterea rugăciunilor pentru morţi
Mitropolitul Antonie Bloom despre bucuria de a fi în Liturghie şi despre puterea rugăciunilor pentru morţi
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ioanbizau/" target="_self">Pr. Prof. Ioan Bizău</a>

Pr. Prof. Ioan Bizău

Profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Realizator al emisiunilor „Cult și Cultură” și „Evanghelie și Liturghie” la Radio Renașterea.

Mai multe

„Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită…”

„Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită…”

„Cel ce a împlinit o poruncă să aștepte ispita pentru ea. Căci dragostea față de Hristos se probează prin cele potrivnice.” (Sf. Marcu Ascetul, Despre Legea Duhovnicească, Filocalia 1, § 88) Unul dintre steagurile arborate de cei ce contestă existența lui Dumnezeu și...

Istoricul Oastei Domnului

Istoricul Oastei Domnului

Continuăm seria emisiunilor dedicate centenarului Oastei Domnului, iar în cadrul acestei ediții vom parcurge, împreună cu părintele profesor Gheorghe Șanta și fratele Ionuț Moș, istoricul acestei mișcări din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, ca mărturie...