Mitropolitul Nicolae Colan – păstor al culturii, luminător al credinței și ocrotitor al tinerilor

În fiecare an, pe 15 aprilie, Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Mitropolitul Nicolae Colan – unul dintre cei mai străluciți și verticali ierarhi ai secolului XX, o personalitate care a știut să unească în chip armonios vocația de păstor de suflete cu cea de dascăl și cărturar. Într-o epocă marcată de frământări politice, sociale și spirituale, Nicolae Colan a fost o voce limpede și curajoasă, un far de stabilitate, lumină și nădejde pentru credincioșii Ardealului.

Născut în Arpatac, azi localitatea Arcuș din județul Covasna, în 1893, tânărul Nicolae Colan s-a format în duhul seriozității, al muncii și al credinței profunde. Studiile la Academia Teologică din Sibiu, urmate de aprofundări academice în filologie clasică la Budapesta și Berlin, i-au șlefuit o cultură solidă și universală. A fost profesor, publicist, membru activ al vieții culturale transilvănene și, începând cu 1936, Episcop al Clujului. Mai apoi, în vremuri tulburi, a devenit Mitropolit al Ardealului, păstorind cu răbdare și discernământ între 1940 și 1957.

Mitropolitul Nicolae Colan a fost nu doar un păstor al turmei lui Hristos, ci și un ctitor al culturii și educației românești. A susținut cu înverșunare predarea religiei în școli, a înființat publicații teologice și a promovat formarea tinerilor în spiritul valorilor creștine și românești. În același timp, a fost o figură proeminentă în Academia Română, în rândurile căreia a fost ales membru în 1938.

În mod firesc, numele său a fost ales ca patron spiritual al Colegiului Ortodox „Mitropolitul Nicolae Colan” din Cluj-Napoca. Această instituție de învățământ, aflată sub ocrotirea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, și sub conducerea Pr. Lect. Univ. Dr. Liviu Vidican Manci, directorul colegiului, duce mai departe idealurile mitropolitului: educația tinerilor în lumina credinței și a culturii.

O legătură deosebită se regăsește între Mitropolitul Nicolae Colan și Sfântul Mucenic Liviu-Galaction Munteanu, recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Cei doi au colaborat în mod providențial pentru întocmirea unui program catehetic și misionar destinat revitalizării vieții duhovnicești în parohii. La îndemnul și cu sprijinul ierarhului, părintele Liviu-Galaction a desfășurat o activitate neobosită, orientată către instruirea religioasă a credincioșilor, mai ales în vremuri când această misiune devenise tot mai grea. Astfel, între cei doi se conturează o relație de comuniune și conlucrare, pecetluită în timp prin slujire jertfelnică și printr-o neclintită credință.

Trecerea la cele veșnice a Mitropolitului Nicolae Colan a avut loc în 1967, la Sibiu, unde a fost înmormântat cu cinste în cripta ierarhilor din Catedrala Mitropolitană. A lăsat în urmă nu doar o moștenire teologică și culturală impresionantă, ci și un exemplu viu de demnitate, blândețe, verticalitate și iubire față de poporul român.

Astăzi, evocarea sa nu este doar un gest comemorativ, ci un apel la continuarea lucrării sale. Într-o lume aflată în căutarea sensului și a reperelor autentice, modelul Mitropolitului Nicolae Colan rămâne actual și necesar – o chemare la slujire cu inimă curată, la dăruire necondiționată și la înțelepciune luminată de harul lui Dumnezeu.

Mai multe din Biografii
Sfânta Tamara, regina Georgiei

Sfânta Tamara, regina Georgiei

„Vas al întelepciunii. Soare arzător. Delicată trestie. Regele regilor.” Așa este descrisă Sfânta Tamara, în acatistul ei. Ea este pomenită în fiecare an în 1 mai. Tamara s-a născut în 1160, fiind prima fiică a regelui George al III – lea. Datorită vremurilor, regele...

Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual | Episcopul Benedict

Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual | Episcopul Benedict

La întrebarea pe care Maica Gavrilia o primea adeseori despre popoarele „țărilor dinainte de Hristos”: „De ce îi considerați pe indieni sau pe musulmani sau evrei ca fiind de-ai dumneavoastră?”, răspundea la modul cel mai firesc și simplu: „Pentru că Îl văd pe Hristos...