Biserica cinstește moaștele sau rămășițele pământești ale sfinților pentru că ele reprezintă anticiparea nestricăciunii trupurilor înviate și îndumnezeite din veacul care va să fie. Menținerea osemintelor sfinților în stare de nestricăciune este, după cum se exprimă părintele Dumitru Stăniloae, „o arvună a viitoarei incoruptibilități a trupurilor întregi după Înviere și după deplina lor îndumnezeire”.
