Evanghelia zilei: Mt 14, 1 – 13
În vremea aceea, când a auzit Irod Tetrarhul vestea despre Iisus, a zis slujitorilor săi: acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pentru că Ioan îi zicea: nu ţi se cuvine s-o ai de nevastă. Şi Irod voia să-l omoare, dar se temea de popor, pentru că îl socotea pe Ioan ca un prooroc. Dar, prăznuind Irod ziua lui de naştere, a jucat fata Irodiadei în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ, i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: dă-mi aici pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Atunci s-a întristat regele Irod, dar, pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau împreună cu el la masă, a poruncit să i-l dea. Şi a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniţă. Şi a fost adus capul lui pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. În urmă, venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au îngropat; apoi s-au dus de au vestit pe Iisus. Iar Iisus, auzind, a plecat de acolo într-o corabie, în loc pustiu, ca să fie singur; dar mulţimile de prin oraşe, aflând, s-au dus pe jos după Dânsul.
„Mustrarea fărădelegii”
Vestea despre minunile pe care le săvârşea Iisus a ajuns şi la regele Irod Antipa, guvernatorul Galileii, fiul lui Irod cel Mare, cel care omorâse copiii din Betleem, la naşterea Domnului Hristos, cu gândul de a-L omorî şi pe El. Irod Antipa nu ştia însă cine este Iisus; auzise numai despre El, auzise că face minuni şi credea că este una şi aceeaşi persoană cu Ioan Botezătorul pe care l-a omorât prin tăierea capului. Spunea Irod:
„Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” (Mt 14, 2; Mc 6, 16).
A ajuns aici din pricina femeii fratelui său pe care o luase de soţie. După ce-şi alungase prima soţie, Irod Antipa s-a căsătorit cu cumnata sa Irodiada, în timp ce fratele său Filip încă trăia.
La evrei exista aşa numita lege a leviratului. Această lege poruncea ca pe femeia fratelui, cea rămasă văduvă, s-o ia fratele cel viu, dacă fratele cel mort nu ar fi lăsat urmaşi. Irod însă o ia pe femeia fratelui său împotriva legii, el fiind încă în viaţă. Deci pe lângă că şi-a repudiat prima soţie, care era fiica lui Areta, împăratul Arabiei, Irod Antipa săvârşise răpire şi desfrânare, trăind cu soţia fratelui său Filip.
Sfântul Ioan Botezătorul nu a putut tolera aceasta, pentru că regele fiind în fruntea ţării, era un exemplu pentru supuşii săi. De aceea Ioan merge la Irod, la palat şi-l mustră direct, fără frică, zicând:
„Nu ţi se cuvine ţie să ai de soţie pe femeia fratelui tău.” (Mt 14, 4; Mc 6, 18).
Irod însă l-a prins şi l-a închis în temniţă, voind să-l ucidă. Nu îndrăznea însă, pentru că se temea de popor, Ioan fiind socotit prooroc.[1]
Sfântul Ioan Botezătorul a stat în temniţă multă vreme. Aici veneau ucenicii săi şi aici îi învăţa despre Legea lui Dumnezeu şi îi încredinţa despre Mesia. Şi pentru că ucenicii săi nu erau pe deplin încredinţaţi că Cel pe care-l arătase la Iordan este însuşi Fiul lui Dumnezeu, Ioan, în închisoare fiind, îşi trimite ucenicii la Domnul Hristos să-L întrebe:
„Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Mt 11, 3; Lc 7, 20).
Domnul Hristos, ca un pedagog desăvârşit, le spune:
„Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.” (Mt 11, 4 – 6; Lc 7, 22 – 23).
Astfel Domnul Hristos a făcut din ucenicii lui Ioan Botezătorul vestitorii Săi, apostolii Săi şi, cu siguranţă după moartea lui Ioan Botezătorul în temniţă, ucenicii acestuia vor deveni ucenicii lui Iisus.
Ioan Botezătorul deranja familia regală care, vădită fiind de păcat, nu mai era cinstită, după cuviinţă, de poporul de rând. Mai mult decât pe alţii, lucrul acesta o deranja pe Irodiada, care de altfel a şi urzit un plan de ucidere, căutând doar un prilej favorabil pentru a-l pune în aplicare. Şi acest prilej s-a ivit atunci când Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere. Fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat înaintea invitaţilor şi atât de mult i-a plăcut lui Irod dansul ei, încât i-a făgăduit, cu jurământ, să-i dea orice va cere. Şi ea a cerut nici mai mult, nici mai puţin, decât capul lui Ioan Botezătorul.
Citim în Evanghelia după Matei că după ce lui Ioan Botezătorul i s-a tăiat capul, au venit ucenicii acestuia şi, luându-i trupul, l-au înmormântat. Ştim din Vieţile Sfinţilor că atunci când slujitorii au adus pe tipsie capul Înaintemergătorului, acesta, prin minune dumnezeiască, ar fi rostit aceleaşi cuvinte mustrătoare:
„Nu ţi se cade să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratelui tău!”.[2]
Pentru aceasta, Irodiada, luându-l, înţepa cu acul limba care mustra fărădelegea lor. Şi, batjocorindu-l aşa, nu l-a dat să-l îngroape împreună cu trupul, pentru că se temea să nu învieze când se va lipi capul de trup şi să nu-i certe din nou. Aşa se face că Biserica ortodoxă prăznuieşte a doua şi a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.[3]
Acest sfânt al lui Dumnezeu a fost Înaintemergător al Domnului atât cu naşterea, cât şi cu moartea. Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad, ale drepţilor şi ale sfinţilor strămoşi, căci până la Hristos raiul a fost închis, iar sufletele tuturor, buni sau răi, mergeau în iad. Deci Ioan, după moarte, a continuat să-L vestească pe Iisus, Cel care prin moartea Sa avea să biruiască puterea morţii şi să deschidă tuturor porţile raiului.[4]
Atât de mult l-a cinstit Domnul Hristos pe Ioan Botezătorul încât a spus despre el:
„Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan.” (Mt 11, 11; Lc 7, 28).
Biserica a reţinut acest cuvânt al Domnului Hristos şi îl înfăţişează pe Ioan Botezătorul în icoană alături de Domnul Hristos şi de Maica Domnului; Domnul Hristos fiind în mijloc, iar de-o parte şi de alta sunt reprezentaţi Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, amândoi indicându-l pe Domnul Hristos cu mâna. Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul pentru fiecare dintre noi: proorocul care-l indică pe Domnul Hristos, proorocul care ne conduce la Domnul Hristos.
[1] Mt 14, 5.
[2] Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, în Vieţile sfinţilor, luna august, ziua a douăzeci şi noua, Ed. Episcopiei Romanului, 1998, p. 390.
[3] 24 februarie şi 25 mai.
[4] Arhim. Teofil Părăian, Cuvinte lămuritoare, p. 9.
