Nașterea și Împărăția

de | sept. 11, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Hristos primește astăzi o vizită la nivel înalt. Cel care vine să-i vorbească îi va împrumuta ulterior mormântul și se va lega puternic sufletește de Dânsul. E fruntaș al unei tagme cu care Învățătorul nu prea are multe de împărțit, cea a fariseilor. Și totuși, e diferit de plămada ei. De aceea, place Domnului.

Nașterea din apă și din Duh

Dialogul începe cu o frumoasă concluzie. Una care-i aparține învățătorului de Lege: „Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”. Hristos intuiește întrebarea ce va urma. Știe că vrea să Îl întrebe cum se poate intra în Împărăție. Așadar, trece ex-abrupto la răspuns: „Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Urmează apoi interesante dialoguri cu privire la modul în care Botezul este o nouă formă a nașterii. E drept, una în Duh. Nicodim e uimit. Rămâne cu gura căscată, aidoma unui copil căruia mama îi spune o poveste ce-l fascinează. Și deși cu mintea nu reușește să cuprindă totul, inima lui nu e opacă. Deschiderea de care dă dovadă Îl îndeamnă pe Mântuitorul să meargă mai departe și să se deconspire pe Sine.

Cerul și Fiul Omului

După ce, printr-o frază aparent zeflemitoare, respectiv: „Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?”, se amuză aparent de nepriceperea fruntașului fariseu, Iisus vorbește despre lucruri cerești și se deconspiră pe Sine. Își prezintă sorgintea divină, arată că a venit din ceruri. Apoi, vorbește despre lucruri ce nu vor fi înțelese pe moment, dar despre care Nicodim se va dumiri odată ce se vor fi întâmplat. Realizează un paralelism între șarpele înălțat de Moise în pustie și misiunea Sa, arătând că de fapt, acela preînchipuia teologic răstignirea.

Ceea ce urmează după această prezentare cu relevanță istorică e însă mult mai important. „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”, zice Dânsul. Domnul insistă astfel asupra faptului că Înălțarea Sa pe cruce, la loc înalt, se va produce pentru a trage un semnal de alarmă. Pentru a îndemna, ca și în situația din vremea proorocului de altădată, la a privi înspre El. Ca înspre un far puternic, ce ghidează și ferește de pieire. Scopul acestui eveniment în aparență tragic, va fi așadar acela de a ghida și de a mântui. Iar motivația, iubirea divină, una fără de margini. Pe Cruce, Hristos îmbrățișează întreaga lume, împărtășindu-i durerea și aducându-i alinare.

În loc de concluzii

„Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea”, conchide Iisus. În fapt, în aceasta rezidă chintesența întregului episod. Activitatea mântuitoare e rodul iubirii. Iar iubirea nu judecă, ci iartă. Arde în focul ei păcate, desfigurează răni ale orgoliului și transformă totul. Refuză să vadă lucruri și privește în ansamblu, fără a se pierde în amănunte. Logica ei e întotdeauna în avantajul nostru. Domnul ne va judeca cu iubire, să nu uităm asta. Și dacă înspre îmbrățișarea iubirii Lui nemărginite suntem chemați cu toții, s-ar cădea să-I arătăm Învățătorului că suntem ucenici buni. Că și noi știm să iubim. Că nu punem zăplazuri aberante dragostei aproapelui. Că știm să răspândim dragoste în jur și că nu doar cei care la rândul lor țin la noi beneficiază de pe urma ei. Că suntem conștienți că făcând astfel, mărturisim faptul de a fi după chipul lui Dumnezeu. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Nașterea și Împărăția
Nașterea și Împărăția
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

Grija Lui și grijile noastre

Grija Lui și grijile noastre

Introducere După ce enunță textul Rugăciunii Domnești, Mântuitorul oferă o serie de sfaturi ce privesc viața cotidiană și prioritățile ei. În același timp, are în vedere și aspecte ce țin de morală și rolul ei în urcușul spre veșnicie. Pentru a fi înțeleasă cum se...

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Mai multe din Eseu
Judecata – între bilanț și sfârșit

Judecata – între bilanț și sfârșit

Introducere Despre Judecată și sfârșit, Hristos vorbește de puține ori în paginile Scripturii. Anticipează probabil apetitul înspre apocaliptic pe care-l va avea ulterior un segment al creștinătății și vrea să evite panica pe care o va crea el. Ba mai mult, știe că...

„Risipa” omenească și cea divină

„Risipa” omenească și cea divină

Aspecte introductive Pericopa la care suntem chemați să medităm astăzi e de departe una dintre cele mai cunoscute și mai tâlcuite dintre textele Noului Testament. A beneficiat de atenție din partea exegeților, a filosofilor, filologilor, dar și a artiștilor. În...

Ing. Gheorghe Benea, Omul lui Dumnezeu și om între oameni

Ing. Gheorghe Benea, Omul lui Dumnezeu și om între oameni

În prima duminică a Triodului, la Mănăstirea Nicula s-a oficiat Slujba Parastasului pentru ing. Gheorghe Benea, unul dintre ctitorii de seamă ai așezământului monahal. Slujba a fost săvârșită în biserica mare a mănăstirii, de PCuv. Arhim. Dumitru Cobzaru, alături de...

Între milostenia umană și cea divină

Între milostenia umană și cea divină

Introducere Pericopa de astăzi e una de-a dreptul referențială pentru spațiul exegetic. Tipologiile pe care le are în centru, o fac să fie folosită adesea, chiar și tangențial, în diferite discuții și dialoguri, nu doar în spațiul bisericesc. Sfântul Luca o prezintă...

Ruga unei inimi de mamă

Ruga unei inimi de mamă

Aspecte introductive Plasată în cel de-al cincisprezecelea capitol al relatării evanghelice a lui Matei, pericopa la care suntem îndemnați să medităm astăzi, este una complexă și cu un mesaj peren. O zdravănă răfuială cu fariseii vine să deschidă unitatea tematică. O...