Nevoia de osteneală

de | mart. 8, 2023 | Episcopul Benedict - Articole

Există multe elemente contrastante ce țin de viziunea omului contemporan comun, ba chiar contestatoare față de cele consacrate, din trecut. Una din credințele actuale destul de răspândite se referă la realizarea unui deziderat, împlinirea unei ținte, dobândirea unui lucru, cu foarte puțin efort, cu cât se poate de mult confort, într-un timp scurt, și într-o geografie imediată. În contextul acesta, Sfântul Isaac atenționează: „Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi, că nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăț”. Trei aspecte importante pot fi deslușite în această sentință cu referire la viața imediată.

În primul rând, autorul denunță viziunea reducționistă, simplistă, a omului actual vizavi de principiul vieții confortabile și arată că, pentru omul religios, nu există decât o cale posibilă, vizibilă în spațiul cotidian, și anume cea a ostenelii. Acest principiu stă la baza oricărui demers în spațiul obișnuit și cu precădere cel religios. Dumnezeu Însuși ar fi putut găsi o cale mai ușoară să îl salveze pe om decât crucea dacă ar fi socotit-o mai bună. Dacă Hristos a trecut prin moarte și înviere mai înainte de a Se înălța la ceruri, acest itinerariu îi este propus și omului, călcându-i pe urme, potrivit chemării pe care i-o face (Marcu 8, 34).

În al doilea rând, acest principiu are o aplicabilitate cotidiană și nu doar una legată de durată, cu caracter general. Aici și acum sunt chemat să-mi trăiesc viața mea ca pe propria cruce a lui Hristos, însă și invers, Hristos este cel Care trăiește deodată cu mine propria-mi cruce. Această conștiință mă ferește de singurătate, îmi ameliorează stările dificile și mă întărește în momentele de durere. Se denunță aici o altă credință contemporană: Nu trebuie să suferi! Nu este foarte convenabil, însă credem că este totuși realist și necesar să acceptăm crucea ca imagine parțială pentru viață cotidiană. În plus, mai știm că „prin cruce, bucurie a venit la toată lumea”.

Iar în al treilea rând, Sfântul Isaac condiționează orice creștere, cea spirituală în mod special, de asumarea cotidiană a ceea ce presupune o existență crucificată. Mai adăugăm acum o sentință care vine în continuarea acestui raționament, în cadrele temei anunțate la început: „Când voiești să pui început unei lucrări bune, pregătește-te de ispitele ce vor fi aduse asupra ta și să ne te îndoiești de adevăr”. Criteriul necesar prin care recunoaștem o lucrare în cadrele binelui este tocmai ispita, sub chipul piedicilor, opozițiilor sau greutăților care se pot ivi în acest demers. Adevărul, validitatea și necesitatea unei astfel de lucrări rezidă tocmai în aceste, de acum, previzibile situații. Decizia de a întreprinde un lucru benefic are nevoie să fie însoțită de conștiința impedimentelor care vor putea să apară, în felul acesta se vor adăuga prudența, grija și o doză de răbdare. Dacă acceptăm această realitate, autorul mai indică în continuare un lucru necesar – pregătirea matură pentru ceea ce va urma. Altminteri mai bine ne-am opri sau măcar am amâna orice demers serios în acest sens până în clipa când vom putea asuma o astfel de perspectivă: „Dacă nu te pregătești de mai înainte spre întâmpinarea ispitelor, reține-te de la lucrarea virtuților”.

Așadar, prima lecție o exprimăm astfel: nici un lucru serios nu se face sau nu se dobândește fără osteneală și suferință. Confortul nu face parte din vocabularul evanghelic când vine vorba de progresul omului. În continuare, criteriul validității unei lucrări este tocmai ispita, tradusă extins sub chipul dificultăților, opozițiilor, piedicilor, necazurilor sau a durerilor. Iar, în cele din urmă, orice demers serios, pentru greutățile previzibile pe parcurs, are nevoie să fie pregătit și, în anumite condiții, amânat, până la un moment ulterior oportun.

† BENEDICT Bistrițeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

Ultimele articole

Părinții deșertului

Părinții deșertului

În conduita lor părinții deșertului au excelat prin multe singularități, au fost asceți aspri și mari mistici au trăit uneori ca niște fiare, uneori ca niște îngeri au făcut minuni și au gravat pe demoni. Toate acestea sunt adevărate, dar secundare și nu aceasta este...

Programul CTP cu ocazia evenimentului „Noaptea Muzeelor”

Programul CTP cu ocazia evenimentului „Noaptea Muzeelor”

Cu ocazia evenimentului „Noaptea Muzeelor”, care se celebrează și anul acesta în 27 de spații expoziționale din municipiul Cluj-Napoca, C.T.P. Cluj-Napoca S.A. prelungeste programul de transport in comun pana la ora 01:00, in data de 13.05.2023, pe liniile care...

Cu dor am dorit să mănânc acest Paști cu voi

Cu dor am dorit să mănânc acest Paști cu voi

Prăznuind Paștile împreună cu ucenicii Săi, Hristos dă un accent specific momentului: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, înainte de Patima Mea” (Luca 22, 15). Și acest lucru, pentru comuniunea cu ucenicii Săi apropiați, dar, mai ales, pentru lucrarea care...

Dezvoltare organizațională cu Sfântul Isaac Sirul

Dezvoltare organizațională cu Sfântul Isaac Sirul

Se vorbește mult despre sesiuni de comunicare și teambuilding-uri, toate așezate sub spectrul unei mai bune funcționări a unei instituții, care să genereze rezultate ameliorate, în condiții cât se poate de optime. În același timp, este foarte la modă aplicarea unei...

Chemarea Domnului

Chemarea Domnului

Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul este una de excepție. Deopotrivă înfricoșează, surprinde, impresionează sau chiar fascinează. Se plasează într-o permanentă stare de graniță – între vechi și nou, între acum și mâine, între Lege și har, între justiție și milă,...

Peștera din Betleem și experiența rugăciunii

Peștera din Betleem și experiența rugăciunii

Creștinismul și perspectiva evanghelică valorizează spațiul și timpul, ambele fiind coordonate firești pentru om, dar pe care și Dumnezeu le folosește pentru a se întâlni cu omul. Avem o paradigmă originară, cea a începutului, unde „toate erau bune foarte”, dar avem...