Nicolae Tonitza – mare artist al țării noastre

de | feb. 26, 2022 | Documentare, Biografii

Pictor și grafician român, interpret al „tristețelor luxuriant colorate” și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată. Acesta a fost Nicolae Tonitza.

S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad. A fost primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. El a urmat Şcoala primară de băieți nr. 2 din Bârlad, apoi Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din localitatea natală. Acesta a dovedit încă din copilărie calităţi remarcabile de caricaturist şi desenator.

În anul 1902 s-a înscris la Şcoala Normală de Belle-Arte de la Iaşi, în clasa pictorului Gr. Gheorghe Popovici, avându-l ca profesor şi pe Emanoil Bardasare, iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu, de care îl va lega o lungă şi trainică prietenie. Tonitza nu a obţinut însă diploma de absolvire deoarece a participat în ultimul an la o grevă a studenților.

Artistul a rămas pentru doi ani la Paris unde a frecventat atelierul lui Pierre Laprade și unde a făcut studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu a întârziat să-și pună amprenta în opera tânărului, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor l-au făcut să găsească repede drumul spre originalitate.

Tonitza a participat la expoziția “Tinerimii artistice”. În 1912 el a terminat cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și a obținut prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”. Acesta a zugrăvit bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele.

În 1918 a  expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde a fost trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.

A fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” , clasa III, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul I Grăniceri în Bătălia de la Turtucaia.

În anul 1922 a călătorit în Transilvania, unde l-a cunoscut pe pictorul sătmărean Aurel Popp, cu care a legat o prietenie strânsă şi cu care a purtat o corespondență impresionantă.

Un an mai târziu a avut  două expoziţii şi a participat, de asemenea, la Salonul Umoriştilor, iar în 1924 a părăsit Vălenii de Munte şi a organizat o nouă expoziţie personală.

În acelaşi an a expus la Bienala din Veneția iar în 1925 s-a retras din asociația „Arta Română” și – împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu – a întemeiat „Grupul celor patru” – grup care a realizat prima expoziţie în 1926, urmată de ediţiile din 1927 şi 1928, dar şi de altele, până în anul 1934.

Printre lucrările sale reprezentative avem: „Vas cu trandafiri“, „Natură statică cu icoană“, scene de interior – „Cerdacul”, „Vatra“ , peisaje – „Peisaj bucureştean“,  „Vedere din Bucureşti, iarna“, peisaje dobrogene, portrete de copii – „Fata pădurarului“, „Cap de copil“, „Clovn“ şi portrete / autoportrete – „Portretul lui Gala Galaction“, „Autoportret“ .

Nicolae Tonitza a murit la data de 26 februarie 1940.

 

Surse:

https://www.liceultonitza.ro/despre-noi/despre-nicolae-tonitza.php

Nicolae Tonitza: Scrieri despre artă (Antologie de Raoul Șorban). București, 1962

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Nicolae Tonitza – mare artist al țării noastre
Nicolae Tonitza – mare artist al țării noastre
/

Ultimele articole

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Pe 21 noiembrie sărbătorim împreună Intrarea Maicii Domnului în Biserică, motiv suficient de serios pentru a ne chestiona asupra proprii noastre aduceri în biserică. Dacă aducerea Maicii Domnului în templu la vârsta de trei ani însemna consacrarea acesteia ca...

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț reprezintă o invitație a Sfântului Sinod adresată întregii noastre Biserici, dar mai cu seamă clerului, teologilor și monahilor de a medita asupra vieții și activității...

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Oamenii preocupați de cele spirituale au avut întotdeauna conștiința că au nevoie de un călăuzitor. Cărțile de înțelepciune ale Scripturii îi fericesc pe cei ce sunt călăuziți „căci dacă unul cade, îl scoală tovarășul lui” (Ecclesiastul 4, 10). Îl auzim și pe Solomon...

Mai multe din Documentare | Biografii
Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț reprezintă o invitație a Sfântului Sinod adresată întregii noastre Biserici, dar mai cu seamă clerului, teologilor și monahilor de a medita asupra vieții și activității...

Sfântul Nectarie de Eghina – dascăl de Teologie

Sfântul Nectarie de Eghina – dascăl de Teologie

Această personalitate duhovnicească contemporană de excepție este cunoscută în contemporaneitate, mai ales în spațiul pastoral-duhovnicesc, drept un sfânt contemporan din categoria taumaturgilor. Însă nu trebuie să uităm că a fost și un dascăl de Teologie, activitate...

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

ARHIEPISCOPUL JUSTINIAN CHIRA (28 mai 1921 – 30 octombrie 2016)

Înaltpreasfinția Sa, JUSTINIAN CHIRA, vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Maramureșului şi Sătmarului, a fost fiul unei familii de gospodari harnici și credincioși din satul Plopiș, având ca părinți pe Ilie Chira (1871-1937) și Maria Chira, născută Puț (1884-1949)....

Părintele Sofian Boghiu, bătrânul filocalic

Părintele Sofian Boghiu, bătrânul filocalic

Probabil că cea mai bună descriere sintetizatoare a părintelui duhovnicesc în termeni evanghelici, care devine și program de viață efectiv la Părintele Sofian Boghiu, este răspunsul consemnat într-una din lucrările sale: „Smerenia și dragostea! Cele pe care le...

Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

Personalitate importantă a monahismului românesc contemporan, părintele arhimandrit Sofian Boghiu, născut la 7 octombrie 1912 în Cuconeștii Vechi, județul Bălți și decedat la 14 septembrie 2002, înscrie cu cinste nu doar o pagină în istoria artei bisericești românești...