Nicolae Vermont – mare pictor al neamului românesc

Pictor și gravor român de origine evreu care mai târziu s-a convertit la religia creștină ortodoxă. Astăzi vom vorbi despre Nicolae Vermont.

S-a născut la Bacău în familia profesorului Iosif Grünberg. A luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae Grigorescu, la numai vârsta de opt ani, pe perioada cât pictorul poposise în timpul verii la Bacău. Lecţiile acordate domnișorului Vermont au constituit, defapt, preţul chiriei pe care i-o oferise tatăl acestuia domnului Grigorescu.

După aceasta, el a studiat la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituţii, apoi la München şi la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a ataşat mişcării de înnoire a grupului pictorilor independenţi, numărându-se printre membrii fondatori ai societăţilor „Ileana” şi „Tinerimea artistică” .

În pictura de peisaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională ( „Emigranții” , „Coșarul” , „Bragagiul” ) . A fost influențat și de stilul pictorului munchenez Fritz von Uhde.

De-a lungul carierei sale, Nicolae Vermont a pictat biserica din Cernavodă, pe cea din Mănești (Prahova), plafonul Palatului Kalinderu și plafonul Palatului Cantacuzino din București. A participat la o serie de expoziții de artă plastică, atât în țară, cât și peste hotare.

Picturile sale au putut fi admirate în ultimii ani în cadrul mai multor expoziții și galerii de artă, dintre care amintim: ”Grafica în pictura românească din colecții particulare”, organizată de Muzeul Național Cotroceni în colaborare cu Societatea Colecționarilor de Artă din România (2012) ; Galeria de Artă Grimberg, redeschisă în septembrie 2013; expoziția “Pictură românească din secolul XX, din colecția Muzeului Național Cotroceni”, vernisată la Muzeul Național Cotroceni (2014) ; expoziția “Pictură românească modernă” (1875-1945) , Colecția Fundației ,,Bonte” prezentată, la Palatul Național Ajuda din Lisabona, de Institutul Cultural Român de la Lisabona, în colaborare cu Fundația Bonte și Direcția Generală a Patrimoniului din Portugalia (12 mai—30 august 2016) .

În creația sa din ultimii ani, a înclinat spre satisfacerea gustului unui public amator de pitoresc. Lucrările sale de gravură sunt executate cu o deosebită finețe.

Nicolae Vermont a murit la data de 14 iunie 1932, la București.

 

Surse:

Radu Ionescu și Amelia PavelNicolae Vermont, Editura Academiei, 1958

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

https://www.wikiwand.com/ro/Nicolae_Vermont

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Nicolae Vermont – mare pictor al neamului românesc
Loading
/
Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

„Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu este adevăr. Dumnezeu este dragostea adevărată. Lumea lui Dumnezeu este lumea dragostei; este lumea adevărului, și nu există nici un adevăr în afara dragostei. Omul nu se împlinește decât prin dragoste, și nu ajunge la adevăr decât...

Dietrich Bonhoeffer și curajul credinței | Episcopul Benedict

Dietrich Bonhoeffer și curajul credinței | Episcopul Benedict

Pentru pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, mărturisitor al secolului al XX-lea, conceptul de „ucenicie” la școala lui Hristos devine imagine pentru viaţa creștină și capătă valenţe metodologice. A-I urma lui Hristos, pe modelul „lasă mrejele, și vino”, înseamnă a...

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Guido Schäffer, sportivul misionar | Episcopul Benedict Bistrițeanul

Nu de puţine ori, privind la Hristos, modelul Său ne pare foarte îndepărtat și inaccesibil. Și atunci, există sfinţii, prietenii Săi, care ne oferă „traduceri” ale sfinţeniei, adaptate la timpul și la geografi a noastră. Viaţa Bisericii înseamnă o astfel de succesiune...