Nuditate eviscerată

de | aug. 5, 2015 | Editorial

Recenta expoziție Our Body, care a vizitat orașul nostru mă obligă la câteva reflecții etice despre oportunitatea unei astfel de prezențe sau despre corectitudinea unui asemenea demers care se reclamă pe sine ca fiind științific. Lăsând la o parte caracterul periferic – parcarea de subsol a unui centru comercial – în care au fost plasate „exponatele”, prezența unei suite de 200 de corpuri umane reale, aflate în diferite stadii de eviscerare, trezește un viu interes și reacții amestecate. Întreaga construcție este una comercială, care mizează pe un mare capital de emoții care, odată atins, asigură și succesul pe care ea îl așteaptă. Nu putem nega gustul pentru morbid, pe care omul modern îl resimte și care îl face să caute astfel de experiențe și cultura morții pe care o consumăm de multe ori fără să știm. Nu putem ocoli nici argumentele didactice și pedagogice care pot justifica vizitarea ineditelor „exponate”, dar ar fi incorect să nu ne punem întrebarea dacă tot acest proiect nu are cumva și defecțiuni etice.

Mai încă păstrăm vii amintirile de oameni considerați inferiori, de rase condmanate ideologic la extincție și în care argumentul fundamental, era omul redus la corp, iar corpul redus la obiect, care este eliminat printr-o simplă corecție statistică. În primul rând trebuie să acceptăm adevărul potrivit căruia un corp uman nu este un obiect, nici măcăr după ce sufletul a plecat din el, moment în care devine o rămășită a persoanei care a trăit, a sperat, a iubit, a avut o familie, a trăit bucurii sau neîmpliniri, etc. În acest sens, chiar moartea când răpește o viață, nu anulează vălul de sacralitate și respect pe care corpul neînsuflețit îl poartă și față de care noi, cei vii, ne apropiem cu teamă și reverență. Moartea nu anulează persoana umană, iar corpul omenesc nu devine un deșeu, ci sămânța din care va renaște noul trup înduhovnicit. Aceasta este speranța noastră creștină care dă morții statutul de început al speranței, sădite în pământ spre înviere.

Anatomie_Nicolaes_TulpDe aceea, a expune o suită  de 200 de trupuri umane, ca pe trofeele unei cruciade negre este de la bun început o problemă morală. Este foarte adevărat că admirăm de aproape patru secole celebrul tablou al lui Rembrandt ce „Lecția de anatomie a dr. Tulp”, dar o facem la adăpostul intenției pictorului flamand de a păstra decența, vălul și de ce nu demnitatea omului care a murit și care devine, prin concesie un obiect de studiu. În mod evident, medicina are nevoie de lecții de anatomie pentru a progresa, dar acest lucru nu trebuie făcut ca un rabat la respectul și demnitatea de care trebuie să se bucure trupul omenesc inclusiv după moarte. Noi trebuie să fim educați în ceea ce privește grija pentru viața noastră biologică, ce este condiționată de buna funcționare a organismului și este foarte bine să știm că în trupul nostru Dumnezeu a făcut cea mai mare minune, care este viața și mai ales „viața sufletului”, care ne face unici și irepetabili. Aceste curiozități pozitive trebuie să ne ajute să iubim și să respectăm și mai mult acest univers miraculos pe care îl îngrijim în fiecare zi, și care este corpul nostru și mai mult să ne ajute să nu uităm expresia sfântului Pavel care spune despre trup că este „templu al Duhului Sfânt”. Și în mod cert, moartea biologică nu elimină Duhul Sfânt, ci doar moartea sufletească, păcatul.

Trebuie să fim conștinenți de toate aceste realități, ce țin de viața noastră, înainte de a decide

dacă vom vizita sau nu această expoziție și mai ales, care este sentimentul și poziționarea noastră față de „exponate”. Dacă vrem să fim corecți cu noi înșine nu trebuie să evităm întrebarea dacă nu cumva vânzând această nuditate eviscerată nu acționăm abuziv asupra acelor trupuri, cărora le prelungim prelungim suferința și după moartea lor.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/paul-siladi/" target="_self">Pr. Paul Siladi</a>

Pr. Paul Siladi

Preot, doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (2011), studii de teologie și publicistică la Universtatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg (2009-2011). Realizează emisiuni religioase la Radio Renașterea din 2005, din 2012 colaborator al Ziarului Lumina, unde publică săptămânal pe tema spiritualității părinților deșertului, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Ultimele cărți publicate: Riscul iubirii. Despre buna întrebuințare spirituală a obișnuitului, Ed. Doxologia 2019; Singurătatea îmblânzită. Reflecții citadine despre părinții pustiei, Ed. Trinitas, 2020.

Ultimele articole

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Aspecte introductive Minunea din centrul istorisirii de astăzi se petrece la Ierusalim. De fapt, la intrarea în Cetate. Apostolul Teolog e precis. Oferă repere clare și chiar descrie cu lux de amănunte contextul. „Poarta Oilor” „Vitezda” și „cele cinci pridvoare”...

Mai multe din Editorial
Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Ultimul mare eveniment care a marcat viața Bisericii Ortodoxe a fost Sfântul și Marele Sinod, desfășurat în Creta, în luna iulie a acestui an. Oportunitatea organizării lui a fost pomenită mai întâi în 1902, iar procesul a demarat cu adevărat la primul congres...

O zi de neuitat

O zi de neuitat

Regele Mihai şi Regina Ana, împreună cu Principesa Margareta şi Prinţul Radu; sora ei, Elena cu soţul, ne-au fost daţi ca un dar de sus să ne fie musafiri pentru trei ore şi jumătate în casa parohială din Zagra, în 31 decembrie 2006. Nu i-am invitat noi, n-aveam cum,...

A te dărui oricând și-orișicui

A te dărui oricând și-orișicui

Nu este ușor și nici „profitabil” să (te) dăruiești într-o lume care accentuează excesiv bunăstarea și binele personal, și să te pui în slujba celorlalți fără să aștepți nimic în schimb, și mai mult, fără să primești nici cea mai mică recunoaștere sau recunoștință....

Rugăciunile la a patruzecea zi după naştere

Rugăciunile la a patruzecea zi după naştere

Credinţa populară susţine că femeia care a născut nu are voie să-şi părăsească locuinţa până când nu i se face „molitva”. În cazul în care ea totuşi are anumite obligaţii şi îi este trebuinţă de a ieşi din casă, cere ca această rânduială bisericească să i se facă...