În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. Câţiva soldaţi, deşi se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste şine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-i pentru neputinţa lor. Trecând pe acolo, un om l-a întrebat:

– De ce nu-i ajuţi şi dumneata?

– Eu sunt caporal, eu supraveghez şi comand. Ei trebuie să muncească!

Străinul nu a mai spus nimic, dar şi-a scos haina şi a început să tragă şi el cot la cot cu soldaţii de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reuşit să elibereze şinele. încântaţi de reuşită, soldaţii i-au mulţumit străinului care, luându-şi haina să plece, i-a mai spus caporalului:

– Dacă va mai fi nevoie, să mă chemaţi şi altădată!

– Da?! – zise în batjocură caporalul. Dar cine eşti dumneata?

– Sunt generalul acestei divizii …

Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora. ( Sfântul Ambrozie )

Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, Editura Aramis