Continuăm astăzi seria de emisiuni în care citim rugăciuni literare din admirabila carte a Ioanei Pârvulescu Dialoguri secrete (Humanitas, 2008) cu rugăciunea regelui ucigaș de frate din piesa Hamlet, dând apoi curs lecturii comentariului autoarei, prilejuit de rugăciunea imaginată de W. Shakespeare.
Dan C. Mihăilescu scrie despre carte că este „o suită de reverii istorico-literare cu valențe de Halima despre rolul, noimele și formele rugăciunii în literatura lumii și la literații români. O carte lucrată încântător, la milimetru, ca tapiseriile cu licorni medievali, unde scriitorul rătăcește euforic prin bibliotecă… Duhul povestașului îmbibă fermecător paginile, dându-le gustul dumnezeiesc al pâinii înmuiate în vin. Dialogurile secrete ale Ioanei Pârvulescu, continuă Dan C. Mihăilescu, sunt în esență o pledoarie pentru armonie, calofilie și credincioșie, altfel spus, o acumulare jubilativă de înțelepciune. Dincolo și dinspre acest nucleu sorbitor dăm de o mulțime de ținte și temeiuri ale rugăciunii, fie că-l vedem pe Hamlet luptând să-și înduplece inima și încheieturile pentru îngenunchere, fie că suntem îndemnați să-l descifrăm în Alioșa Karamazov pe fiul literar al prințului Mîșkin, ori să asociem Dumnezeul lui Rilke cu Cristosul arghezian” (Podul cu vechituri).
