Octavian Goga a fost un poet, politician și prim-ministru al României și membru al Academiei Române.
Octavian Goga s-a născut la data de 1 aprilie 1881 în Rășinari. Tatăl său era preot, iar mama sa era învățătoare. De asemenea mama sa a colaborat în tinerețe cu ziarul Telegraful Român și revista Familia).
După ce a studiat în satul său natal, în anul 1890 s-a înscris la liceul de stat din Sibiu. În anul 1899 s-a transferat la liceul românesc din Brașov. După absolvire, s-a înscris în anul 1900 la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Budapesta. În timpul anilor de studiu a publicat în revista „Luceafărul”. În anul 1905 este publicat primul său volum de poezii. Acesta a fost reeditat la editura Minerva din București în anul 1907 și apoi la Sibiu în anul 1910. Poetul devenea tot mai apreciat de opinia publică. Caragiale, în stilul său umoristic atunci când a citit pentru prima oară poezii din volum s-a uitat uimit pe copertă cine este autorul. Era un necunoscut pentru el. Nu era un poet consacrat. Când Gorun i-a spus despre Goga că este un poet din Ardeal Caragiale a izbucnit: „Mă, da’ știi că are talent! Ia să-l luăm de la început” și a continuat să citească tare poezie după poezie.
În anul 1912 este deținut la Seghedin pentru publicațiile sale cu cu mesaj politic în care condamna exploatarea la care erau supuși românii la acea vreme. După eliberare, a publicat volumul său, „Îm umbra zidurilor”.
După izbucnirea Primului Război Mondial,Octavian Goga s-a stabilit în România. Aici, a militat pentru alipirea Transilvaniei. La acea vreme încă era cetățean austro-ungar. Pentru această activitate politică, guvernul de la Budapesta i-a intentat un proces de înaltă trădare și l-a condamnat la moarte. Octavian Goga a rămas în România și s-a înrolat în armata română ca soldat. După încetarea ostilităților a mers la Paris ca membru al „Consiliului național al unității române” pentru a face presiuni asupra Marilor Puteri să înfăptuiască alipirea Transilvaniei de România.
În anul 1919 devine ministru al Instrucțiunii. În anul 1923 este ales membru al Acamiei Române. O perioadă reușește să facă față ambelor preocupări, însă în ultimul deceniu de viață scrie tot mai rar poezie, pentru că era tot mai absorbit de politică și de gazetăria momentului.
A trecut la cele veșnice în data de 7 mai 1938, la vârsta de 57 de ani. Criticul literar George Călinescu spune că „în poezia lui Goga dăm de structura poeziei lui Eminescu, dar astfel acoperită încât abia se bagă de seamă. Goga a intuit mai bine decât oricare geniul poetului Doinei și a știut să-l continue cu materie nouă…poezia lui Goga este greu de comentat, fiind deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atât de straniu și zguduitor. După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu”, spune criticul literar George Călinescu.
Surse:
Octavian Goga, Ne cheamă pământul, Ediția a III-a, Editura Litera Internațional, București, Chișinău, 2004
http://www.istoria.md/articol/519/Octavian_Goga,_biografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga
