Omul în Hristos. Isihie și vederea lui Dumnezeu în Epistolele Apostolului Pavel, semnat de mitropolitul Ierotheos Vlahos, o lucrare care evidențiază rădăcinile apostolice ale spiritualității isihaste și modul în care teologia Sfântului Apostol Pavel luminează experiența vieții în Hristos.
Întrucât autorul nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind deja bine cunoscut în spațiul teologic ortodox, mă opresc mai ales asupra temei și conținutului acestei lucrări.
În introducere, mitropolitul Ierotheos precizează contextul în care a luat naștere această carte: ea reprezintă, de fapt, o aducere aminte și o sinteză a omiliilor rostite săptămânal în catedrala sa, de-a lungul a patru ani. Cheia de lectură a volumului ne este sugerată chiar în primele pagini, acolo unde autorul afirmă: „consider că Epistolele Sfântului Apostol Pavel trebuie studiate prin prisma învățăturii Sfinților Dionisie Areopagitul și Simeon Noul Teolog, a teologiei Părinților secolului al IV-lea, printre care trebuie amintiți Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Chiril al Alexandriei, precum și a teologiei isihaste a Părinților filocalici din toate vremurile” (p. 10).
Tema este abordată direct și fără ocolișuri, autorul subliniind că obiecțiile unor teologi contemporani cu privire la isihasm sunt neîntemeiate. Aceștia susțin că isihasmul nu ar fi destinat tuturor, ci doar unor cercuri restrânse, și că ar fi apărut în urma unei denaturări a cuvântului lui Hristos. Potrivit acestei perspective, unii Părinți ai Bisericii ar fi interpretat cuvântul evanghelic într-o cheie ascetică excesivă, trecându-l prin filtrul categoriilor ontologice ale filosofiei.De aceea, aceiași teologi afirmă că, pentru a reveni la autenticitatea cuvântului apostolic, ar fi necesară o „demitizare” (p. 15) a limbajului și a interpretării patristice.
Părintele Mitropolit, după ce definește isihia drept „trăirea Tainei Crucii și Învierii lui Hristos pe care se cuvine să o aibă toți creștinii … fiecare după măsura lui” (p. 16), afirmă că învățătura isihastă se regăsește în mod deplin în teologia paulină și în învățătura Apostolilor. Aceasta înseamnă că experiența duhovnicească descrisă de tradiția isihastă nu reprezintă o dezvoltare târzie sau o interpretare particulară a vieții creștine, ci se află în însăși inima mesajului apostolic. În consecință, toți sfinții, din toate veacurile, împărtășesc aceeași experiență fundamentală a întâlnirii cu Dumnezeu.
Conceptul de isihie apare în scrierile Sfântului Pavel de mai multe ori, este ușor identificabil în scrisorile către Tesaloniceni și Timotei. Referindu-se la întrebuințarea acestui termen, autorul observă: „precum se pare, în aceste citate, cuvântului isihie nu i se dă sensul conferit de Părinții niptici ai Bisericii, anume de știință a gândurilor, de omorâre-transifigurare a patimilor, de Rugăciunea a minții, de trezvie, de meșteșug al păcii. Cu toate acestea, deși Apostolul Pavel nu întrebuințează sintagam sfințita isihie în sensul patristic al termenului, totuși înțelesul care se deprinde din întreaga sa învățătură trimite la viața isihastă” (p.18).
Pe parcursul a unsprezece capitole scurte, („Păcat, viață și moarte”, „Viața în Hristos”, „Botezul ca trăire a Tainei Crucii și Învierii lui Hristos”, „Viața de după Botez”, „Minte, cuget, inimă”, „Înfierea după har și rugăciunea minții”, „Om trupesc, om duhovnicesc”, „Curăție, luminare, proslăvire”, „Slujire și odihnă”, „Omul cel dinăuntru”, „Înfățișarea omului înaintea lui Hristos la a doua Venire”) autorul urmărește drumul duhovnicesc al omului, de la cădere până la întâlnirea cu Hristos. Sunt abordate teme precum păcatul și moartea, viața în Hristos și trăirea Botezului, transformarea minții și a inimii, rugăciunea și înfierea după har, dar și tensiunea dintre omul trupesc și omul duhovnicesc, culminând cu înfățișarea omului înaintea lui Hristos la a doua Sa venire.
În cele din urmă, lectura acestei cărți ne ajută să înțelegem că isihasmul nu este o practică rezervată doar monahilor sau unor cercuri restrânse, ci exprimă însăși esența vieții creștine. Așa cum arată mitropolitul Ierotheos Vlachos, experiența isihastă nu este o dezvoltare târzie a tradiției, ci se regăsește deja în teologia Sfântului Apostol Pavel și în viața Bisericii primare.
Autor: Pr. Grigore Toma Someșan
