În cadrul rubricii de astăzi în mod special doresc să vă vorbesc despre Onoare.
Onoarea este o integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază. Soldații, încă din cele mai vechi timpuri erau nevoiți să respecte un cod de onoare. Pentru aceștia onoarea rămâne o datorie constantă în conduita lor de războinici. Se spune că un războinic alegea să moară onorabil decât să dea bir cu fugiții. Onoarea te face să faci față atâtor obligații cu devotament și seriozitate dând importanță cinstei și bunei rânduieli în slujba în care ești pus. Onoarea și reputația sunt drepturi umane stabilite prin declarația universală a drepturilor omului care la articolul 12 precizează: nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. O promisiune făcută e o datorie de onoare ce trebuie împlinită. Viața ne pune față în față deseori cu evenimente neprevăzute, inevitabile pe care nu le putem controla de cele mai multe ori, însă felul în care răspundem la acestea ține în totalitate de noi, bunele maniere sunt cu atât mai necesare în astfel de momente. Pentru a fi considerat o persoană de mare clasă, un om de onoare dacă vreți, trebuie să ne asumăm responsabilitatea modului nostru de a reacționa în fața neprevăzutului, a dificultăților inevitabile care apar în viață, indiferent cât de greu este trebuie să demonstrăm că ne ridicăm deasupra oricărei situații și că facem tot posibilul pentru a găsi soluții în schimbul criticilor și nemulțumirilor permanente.
Un om cu onoare se conduce după principii bune, de pildă creștinii, se conduc dacă vreți după regula frumoasă a iubirii rostită de Mântuitorul Iisus Hristos: să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. O altă regulă frumoasă pe care onoarea ne obligă să o împlinim este cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos: “ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi lor asemenea”, sau cum spun românii foarte frumos <ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face>. Dacă vreți asta înseamnă să fii Domn, să fii om, cum zice cântarea populară <A fi domn nu-i o întâmplare, a fi om îi lucru mare>. A avea onoare înseamnă a păși cu încredere înainte, a nu descuraja chiar dacă toate în jurul tău par să se mistuie, tu luptă-te, fii bucurie pentru cei din jur și nu te îndoi niciodată de faptul că orice faci din suflet și cu onoare nu este în zadar. Empatia față de situațiile de viață a celorlalți care sunt ocupați cu propriile lupte, slăbiciuni, încercări, piedici, trebuie cultivată această empatie pentru a deveni un om de onoare.
Focusarea doar pe propriile probleme și ignoranța în fața dificultăților celorlalți denotă egocentrismul, egoismul și lipsa de empatie, iar lipsa empatiei ne aliniază pe treapta inumanului. Dacă ajutăm din toată inima, dacă empatizăm cu cei din jurul nostru dovedim că suntem oameni cu adevărat și dacă vreți mai adânc dovedim că suntem cu adevărat credincioși, creștini adevărați. Gândiți-vă la cum ați putea ajuta pe cei în dificultate, chiar dacă se rezumă la doar câteva gânduri bune sau la o rugăciune, toate acestea ajută și dau o putere fiecăruia dintre noi.
Oamenii au nevoie de sens în viață, de o motivație, de țeluri, de o recunoaștere și de apreciere. Oferiți cât mai mult din acestea celor din jur. Dacă fiecare se străduiește să devină mai bun, ce frumos ar fi în jurul nostru! Calea optimismului, al luptei pentru bine, este cu adevărat ceva cu totul deosebit. Să fim oameni de omenie, oameni de onoare, să ne respectăm fiecare dintre noi și să respectăm un cod de onoare pentru a avea o societate mai bună.
